1 I said in my heart, `Pray, come, I try thee with mirth, and look thou on gladness;' and lo, even it vanity.

„Am zis atunci inimii mele: «Voi încerca veselia, să văd dacă este bună!» Dar iată că şi aceasta este deşertăciune!

2 O f laughter I said, `Foolish!' and of mirth, `What this it is doing?'

Am zis despre râs: «Este o nebunie!», iar despre veselie – «Ce folos are?»

3 I have sought in my heart to draw out with wine my appetite, (and my heart leading in wisdom), and to take hold on folly till that I see where this -- the good to the sons of man of that which they do under the heavens, the number of the days of their lives.

Am hotărât în inima mea să-mi încerc trupul cu vin – timp în care inima mea mă va conduce cu înţelepciune – şi să îmbrăţişez astfel nebunia, până voi înţelege ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în puţinele zile ale vieţii lor.

4 I made great my works, I builded for me houses, I planted for me vineyards.

Mi-am lărgit lucrările: mi-am construit case şi mi-am sădit vii,

5 I made for me gardens and paradises, and I planted in them trees of every fruit.

mi-am amenajat grădini şi parcuri şi am plantat în ele pomi cu tot felul de roade.

6 I made for me pools of water, to water from them a forest shooting forth trees.

Mi-am făcut iazuri cu apă pentru a uda mulţimea pomilor ce au răsărit.

7 I got men-servants, and maid-servants, and sons of the house were to me; also, I had much substance -- herd and flock -- above all who had been before me in Jerusalem.

Mi-am cumpărat sclavi şi sclave şi am avut sclavi născuţi în casă; am avut turme – vite şi oi – am avut mai multe dobitoace decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine la Ierusalim.

8 I gathered for me also silver and gold, and the peculiar treasure of kings and of the provinces. I prepared for me men-singers and women-singers, and the luxuries of the sons of man -- a wife and wives.

Mi-am strâns argint şi aur, bogăţii împărăteşti şi provincii; mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi mi-am luat ceea ce le place cel mai mult bărbaţilor, şi anume una sau mai multe femei.

9 A nd I became great, and increased above every one who had been before me in Jerusalem; also, my wisdom stood with me.

M-am îmbogăţit şi am sporit în avuţie mai mult decât predecesorii mei de la Ierusalim şi, cu toate acestea, mi-am păstrat şi înţelepciunea.

10 A nd all that mine eyes asked I kept not back from them; I withheld not my heart from any joy, for my heart rejoiced because of all my labour, and this hath been my portion, from all my labour,

Nu am refuzat nimic din ceea ce mi-au cerut ochii şi nu mi-am oprit inima de la nici o bucurie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea şi aceasta mi-a fost partea din toată truda mea.

11 a nd I have looked on all my works that my hands have done, and on the labour that I have laboured to do, and lo, the whole vanity and vexation of spirit, and there is no advantage under the sun!

Apoi, când m-am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele şi la toată truda cu care le făcusem, am înţeles că totul este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu există nici un câştig sub soare. Deşertăciunea înţelepciunii şi a prostiei

12 A nd I turned to see wisdom, and madness, and folly, but what the man who cometh after the king? that which already -- they have done it!

Am cântărit apoi înţelepciunea, nebunia şi prostia. Ce poate să facă urmaşul împăratului decât tot ceea ce s-a făcut şi mai înainte?

13 A nd I saw that there is an advantage to wisdom above folly, like the advantage of the light above the darkness.

Am înţeles că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât prostia, cu cât lumina este mai de folos decât întunericul.

14 T he wise! -- his eyes in his head, and the fool in darkness is walking, and I also knew that one event happeneth with them all;

Înţeleptul ştie să-şi folosească ochii, dar prostul umblă în întuneric. Am înţeles însă că pe amândoi îi paşte aceeaşi soartă.

15 a nd I said in my heart, `As it happeneth with the fool, it happeneth also with me, and why am I then more wise?' And I spake in my heart, that also this vanity:

Atunci mi-am zis în sinea mea: «Dacă şi pe mine mă paşte soarta prostului, atunci pentru ce am fost eu mai înţelept?» Şi am continuat în inima mea: «Şi aceasta este o deşertăciune!»

16 T hat there is no remembrance to the wise -- with the fool -- to the age, for that which already, the days that are coming is all forgotten, and how dieth the wise? with the fool!

Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a prostului; în zilele următoare deja totul este dat uitării; la fel cum moare înţeleptul, tot aşa moare şi prostul.

17 A nd I have hated life, for sad to me the work that hath been done under the sun, for the whole vanity and vexation of spirit.

Am ajuns astfel să urăsc viaţa, pentru că nu mi-a plăcut ce se întâmplă sub soare, căci totul este deşertăciune şi goană după vânt! Deşertăciunea ostenelii

18 A nd I have hated all my labour that I labour at under the sun, because I leave it to a man who is after me.

Mi-am urât toată osteneala pe care eu însumi am depus-o sub soare şi pe care o las omului care vine după mine.

19 A nd who knoweth whether he is wise or foolish? yet he doth rule over all my labour that I have laboured at, and that I have done wisely under the sun! this also vanity.

Cine ştie dacă va fi înţelept? Poate că un prost va lua în stăpânire toată osteneala pe care am depus-o şi am administrat-o cu înţelepciune sub soare... Şi aceasta este deşertăciune!

20 A nd I turned round to cause my heart to despair concerning all the labour that I laboured at under the sun.

M-am frământat până când inima mea a ajuns la disperare, din pricina ostenelii mele pe care am depus-o sub soare,

21 F or there is a man whose labour in wisdom, and in knowledge, and in equity, and to a man who hath not laboured therein he giveth it -- his portion! Even this vanity and a great evil.

căci unii oameni lucrează cu înţelepciune, cu pricepere şi cu îndemânare ca apoi să îşi lase partea lor unui om care nu s-a trudit. Dar şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău!

22 F or what hath been to a man by all his labour, and by the thought of his heart that he laboured at under the sun?

Căci ce folos are omul din toată munca lui şi din toată osteneala pe care sufletul său a depus-o sub soare?

23 F or all his days are sorrows, and his travail sadness; even at night his heart hath not lain down; this also vanity.

În toate zilele lui are parte numai de necazuri, iar îndeletnicirea sa zilnică este doar mâhnirea. Nici chiar noaptea nu i se odihneşte sufletul! Şi aceasta este o deşertăciune!

24 T here is nothing good in a man who eateth, and hath drunk, and hath shewn his soul good in his labour. This also I have seen that it from the hand of God.

Nu există alt bine pentru om decât să mănânce, să bea şi să-şi sature sufletul cu tot ce este bun din agoniseala lui. Am înţeles că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu,

25 F or who eateth and who hasteth out more than I?

căci cine poate mânca şi cine se poate bucura fără El?

26 F or to a man who good before Him, He hath given wisdom, and knowledge, and joy; and to a sinner He hath given travail, to gather and to heap up, to give to the good before God. Even this vanity and vexation of spirit.

Într-adevăr, omului care este plăcut înaintea Lui, El îi dă înţelepciune, pricepere şi bucurie, dar celui păcătos îi dă slujba să adune şi să strângă, pentru ca apoi să-i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!“