1 I s there not a warfare to man on earth? And as the days of an hireling his days?

Oare nu are omul o viaţă plină de trudă pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler ?

2 A s a servant desireth the shadow, And as a hireling expecteth his wage,

Ca un sclav care tânjeşte după umbra serii sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,

3 S o I have been caused to inherit months of vanity, And nights of misery they numbered to me.

aşa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune şi nopţi de necaz mi s-au dat.

4 I f I lay down then I said, `When do I rise!' And evening hath been measured, And I have been full of tossings till dawn.

Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.

5 C lothed hath been my flesh worms, And a clod of dust, My skin hath been shrivelled and is loathsome,

Trupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii; pielea îmi crapă şi supurează,

6 M y days swifter than a weaving machine, And they are consumed without hope.

zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului şi se sfârşesc fără nădejde.

7 R emember Thou that my life a breath, Mine eye turneth not back to see good.

Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.

8 T he eye of my beholder beholdeth me not. Thine eyes upon me -- and I am not.

Ochiul care mă priveşte nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.

9 C onsumed hath been a cloud, and it goeth, So he who is going down to Sheol cometh not up.

Ca norul care se risipeşte şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor.

10 H e turneth not again to his house, Nor doth his place discern him again.

Nu se va mai întoarce niciodată acasă, locul său nu-l va mai cunoaşte.

11 A lso I -- I withhold not my mouth -- I speak in the distress of my spirit, I talk in the bitterness of my soul.

De aceea eu nu voi tăcea, ci, în durerea duhului meu, voi vorbi, în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

12 A sea- am I, or a dragon, That thou settest over me a guard?

Sunt eu Marea sau monstrul Tanin, de ai pus o strajă în jurul meu?

13 W hen I said, `My bed doth comfort me,' He taketh away in my talking my couch.

Când zic: «Patul meu mă va mângâia şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,

14 A nd thou hast affrighted me with dreams, And from visions thou terrifiest me,

atunci Tu mă înspăimânţi cu visuri şi mă îngrozeşti cu vedenii.

15 A nd my soul chooseth strangling, Death rather than my bones.

Aşa că aş alege mai bine sugrumarea, mai bine moartea, decât aceste oase.

16 I have wasted away -- not to the age do I live. Cease from me, for my days vanity.

Le dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci! Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.

17 W hat man that Thou dost magnify him? And that Thou settest unto him Thy heart?

Ce este omul ca să-ţi pese atât de mult de el şi să-i dai aşa multă atenţie,

18 A nd inspectest him in the mornings, In the evenings dost try him?

să-l cercetezi în fiecare dimineaţă şi să-l încerci în orice clipă?

19 H ow long dost Thou not look from me? Thou dost not desist till I swallow my spittle.

Nu vei înceta oare să te mai uiţi la mine şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?

20 I have sinned, what do I to Thee, O watcher of man? Why hast Thou set me for a mark to Thee, And I am for a burden to myself -- and what?

Dacă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie, Veghetor al oamenilor? De ce m-ai luat drept ţintă? Am devenit o povară pentru Tine?

21 T hou dost not take away my transgression, And cause to pass away mine iniquity, Because now, for dust I lie down: And Thou hast sought me -- and I am not!

De ce nu-mi ierţi păcatul şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea? Curând voi fi zăcând în ţărână, mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“