1 Î ntr-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii

¶ And it came to pass that on one of those days as he taught the people in the temple and preached the gospel, the princes of the priests and the scribes came upon him with the elders

2 ş i L-au întrebat: – Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?

and spoke unto him, saying, Tell us, by what authority doest thou these things? or who is he that gave thee this authority?

3 E l le-a răspuns: – Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:

And he answered and said unto them, I will also ask you one thing, and answer me:

4 b otezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?

The baptism of John, was it from heaven or of men?

5 E i au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: « Atunci de ce nu l-aţi crezut?»,

And they reasoned with themselves, saying, If we shall say, From heaven, he will say, Why then did ye not believe him?

6 i ar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“

But and if we say, Of men, all the people will stone us; for they are certain that John was a prophet.

7 A şa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era.

And they answered that they knew not from where.

8 A tunci şi Isus le-a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri. Pilda vierilor

Then Jesus said unto them, Neither do I tell you by what authority I do these things.

9 A poi a început să spună poporului următoarea pildă: „Un om a plantat o vie, a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie pentru o vreme îndelungată.

¶ And he began to speak this parable to the people: A certain man planted a vineyard and let it out to husbandmen and went into a far country for a long time.

10 L a vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea partea cuvenită din rodul viei. Viticultorii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

And at the season he sent a slave to the husbandmen that they should give him of the fruit of the vineyard, but the husbandmen beat him and sent him away empty.

11 A mai trimis un alt sclav, dar şi pe acela l-au bătut, l-au înjosit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

And again he sent another slave, and they beat him also and treated him shamefully and sent him away empty.

12 A mai trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au aruncat afară.

And again he sent a third, and they wounded him also and cast him out.

13 A tunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că pe el îl vor respecta!»

Then said the lord of the vineyard, What shall I do? I will send my beloved son; it may be they will reverence him when they see him.

14 D ar viticultorii, când l-au văzut, şi-au zis unii altora: «Acesta este moştenitorul! Să-l omorâm pentru ca moştenirea să fie a noastră!»

But when the husbandmen saw him, they reasoned among themselves, saying, This is the heir; come, let us kill him that the inheritance may be ours.

15 Ş i l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Aşadar, ce le va face stăpânul viei?

So they cast him out of the vineyard and killed him. What therefore shall the lord of the vineyard do unto them?

16 V a veni şi-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“ Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“

He shall come and destroy these husbandmen and shall give the vineyard to others. And when they heard it, they said, May it not be!

17 D ar El i-a privit şi le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasaj unde a fost scris: «Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului.» ?

But he beheld them and said, What is this then that is written, The stone which the builders rejected, the same is become the head of the corner?

18 O ricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“

Whosoever shall fall upon that stone shall be broken, but on whomsoever it shall fall, it will grind him to powder.

19 C hiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă. Tributul datorat Cezarului

And the princes of the priests and the scribes the same hour sought to lay hands on him, for they perceived that he had spoken this parable against them; but they feared the people.

20 A u început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului.

¶ And they watched him and sent forth spies who feigned themselves just men that they might take hold of him as he was speaking, that so they might deliver him unto the power and authority of the governor.

21 A ceştia L-au întrebat: – Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

And they asked him, saying, Master, we know that thou sayest and teachest rightly, neither dost thou accept the person of any, but teachest the way of God with truth;

22 S e cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu?

Is it lawful for us to give tribute unto Caesar or no?

23 E l însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:

But he, perceiving their craftiness, said unto them, Why tempt ye me?

24 – Arătaţi-mi un denar! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt? – Ale Cezarului, au răspuns ei.

Show me a denarius. Whose image and inscription does it have? They answered and said, Caesar’s.

25 E l le-a zis: – Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

And he said unto them, Render therefore unto Caesar the things which are Caesar’s and unto God the things which are God’s.

26 A stfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut. Despre înviere

And they could not take hold of his words before the people, and they marvelled at his answer and were silent.

27 A poi au venit la El nişte saduchei, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

¶ Then certain of the Sadducees came, who deny that there is any resurrection, and they asked him,

28 – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.

saying, Master, Moses wrote unto us, If any man’s brother dies, having a wife, and he dies without children, that his brother should take his wife and raise up seed unto his brother.

29 E rau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii.

There were therefore seven brethren, and the first took a wife and died without children.

30 C u al doilea s-a întâmplat la fel.

And the second took her to wife, and he died childless.

31 A l treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii.

And the third took her; and in like manner the seven also, and they left no children and died.

32 F emeia a murit ultima dintre toţi.

Last of all the woman died also.

33 D eci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

Therefore in the resurrection whose wife shall she be? for seven had her to wife.

34 I sus le-a răspuns: – Copiii veacului acestuia se însoară şi se mărită,

And Jesus answering said unto them, The sons of this age marry and are given in marriage,

35 d ar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita,

but those who are accounted worthy to obtain that age and the resurrection from the dead neither marry, nor are given in marriage;

36 c ăci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

for neither can they die any more, for they are equal unto the angels and are the sons of God, being the sons of the resurrection.

37 I ar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

Now that the dead are raised, even Moses showed this at the bush when he calls the Lord the God of Abraham and the God of Isaac and the God of Jacob.

38 O ri El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.

For he is not a God of the dead, but of the living; for all live unto him.

39 A tunci unii dintre cărturari I-au zis: – Învăţătorule, bine ai zis!

¶ Then certain of the scribes answering said, Master, thou hast well said.

40 C ăci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare. Al cui fiu este Cristos?

And after that they dared not ask him any question at all.

41 E l însă i-a întrebat: – Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David?

And he said unto them, How do they say that the Christ is David’s son?

42 C ăci David însuşi, în cartea Psalmilor, spune: „Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea,

And David himself says in the book of Psalms, The LORD said unto my Lord, Sit thou on my right hand

43 p ână voi face din duşmanii Tăi aşternut al picioarelor Tale!»“

until I make thine enemies thy footstool.

44 A şadar, David Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

David therefore calls him Lord; how is he then his son?

45 A poi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor:

Then in the audience of all the people, he said unto his disciples,

46 „ Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi şi care iubesc să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese.

Beware of the scribes, who desire to walk in long robes and love greetings in the markets and the first seats in the synagogues and the first places at suppers;

47 E i devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“

who devour the houses of the widows and for a pretext make long prayers: the same shall receive greater damnation.