1 Z ifiţii au venit la Saul, la Ghiva şi i-au spus: – David se ascunde pe dealul Hachila, la sud de Ieşimon.

¶ And the Ziphites came unto Saul to Gibeah, saying, Does David not hide himself in the hill of Hachilah, which is before Jeshimon?

2 S aul s-a ridicat şi s-a dus în pustia Zif împreună cu trei mii de bărbaţi aleşi ai lui Israel, ca să-l caute acolo pe David.

Then Saul arose and went down to the wilderness of Ziph, having three thousand chosen men of Israel with him, to seek David in the wilderness of Ziph.

3 Ş i-a aşezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieşimon. David era în pustie. Când a văzut că Saul a venit după el în pustie,

And Saul pitched camp in the hill of Hachilah, which is before the wilderness by the way. But David abode in the wilderness, and he perceived that Saul came after him into the wilderness.

4 D avid a trimis iscoade şi a aflat că într-adevăr Saul venise.

David, therefore, sent out spies and understood that Saul was indeed come.

5 A tunci David s-a ridicat şi a venit la locul în care îşi aşezase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul şi Abner, fiul lui Ner, conducătorul oştirii lui Saul. Saul era culcat înăuntrul taberei, iar oştirea era aşezată în jurul său.

And David arose and came to the place where Saul had pitched camp, and David beheld the place where Saul lay and Abner, the son of Ner, the captain of his host. And Saul lay in the trench, and the people pitched round about him.

6 A tunci David i-a întrebat pe hititul Ahimelek şi pe Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab: – Cine va coborî împreună cu mine în tabăra lui Saul? – Eu voi coborî cu tine, i-a răspuns Abişai.

¶ Then David spoke and said to Ahimelech, the Hittite, and to Abishai, the son of Zeruiah, brother to Joab, saying, Who will go down with me to Saul to the camp? And Abishai said, I will go down with thee.

7 A stfel, David şi Abişai au plecat noaptea spre tabără. Saul dormea înăuntrul taberei, cu suliţa înfiptă în pământ, la capul său. Abner şi oştirea erau culcaţi în jurul lui.

So David and Abishai came to the people by night, and, behold, Saul lay sleeping within the trench and his spear stuck in the ground at his head, but Abner and the people lay round about him.

8 A bişai i-a zis lui David: – Dumnezeu l-a dat astăzi pe duşmanul tău în mâna ta. Lasă-mă, te rog, să-l ţintuiesc cu suliţa de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua.

Then Abishai said to David, God has delivered thy enemy into thy hand today; now, therefore, let me smite him, I pray thee, with the spear and pin him to the earth at once, and I will not need a second opportunity.

9 D avid însă i-a zis lui Abişai: – Nu-l ucide! Căci, cine ar putea să se atingă de unsul Domnului şi să fie fără vină?

And David said to Abishai, Do not destroy him, for who has stretched forth his hand against the LORD’s anointed, and remained innocent?

10 A poi a adăugat: – Viu este Domnul, că Domnul îl va lovi. Fie îi va sosi timpul şi va muri, fie va intra în luptă şi va pieri.

David said furthermore, As the LORD lives, if the LORD does not smite him or his day comes to die or he descends into battle and perishes,

11 S ă mă ferească Domnul să mă ating de unsul Său. Acum însă ia suliţa care se află la capul lui şi urciorul cu apă şi să plecăm.

the LORD forbid that I should stretch forth my hand against the LORD’s anointed; but, I pray thee, take thou now the spear that is at his head and the cruse of water and let us go.

12 D avid a luat suliţa şi urciorul cu apă de la capul lui Saul şi au plecat. Nimeni n-a văzut şi n-a ştiut nimic şi nimeni nu s-a trezit pentru că toţi dormeau, căci un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei.

So David took the spear and the cruse of water that were at Saul’s head, and they went, and no one saw it nor knew it neither awaked, for they were all asleep because a deep sleep from the LORD had fallen upon them.

13 D avid a trecut pe partea cealaltă şi a stat pe vârful dealului, la distanţă; între ei se afla o suprafaţă mare.

¶ Then David went over to the other side and stood out of the way on the top of the mountain, a great space being between them;

14 A poi David a strigat către popor şi l-a chemat pe Abner, fiul lui Ner, zicând: – Abner, nu răspunzi? Abner a răspuns: – Cine-l strigă pe rege?

and David cried to the people and to Abner, the son of Ner, saying, Dost thou not answer, Abner? Then Abner answered and said, Who art thou that dost cry to the king?

15 – Ce bărbat eşti tu? i-a zis David lui Abner. Cine este ca tine în Israel? De ce nu ai vegheat asupra stăpânului tău, regele, pentru că cineva din popor a venit ca să-l ucidă?

And David said to Abner, Art not thou a man? And who is there like unto thee in Israel? Why then hast thou not kept thy lord the king? For one of the people came in to destroy the king thy lord.

16 N u este bine ceea ce ai făcut. Viu este Domnul că meritaţi moartea, voi, cei care nu aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Vezi acum unde este suliţa regelui şi urciorul cu apă, care se afla lângă capul lui?

This thing is not good that thou hast done. As the LORD lives, ye are worthy to die because ye have not kept your master, the LORD’s anointed. And now see where the king’s spear is and the cruse of water that was at his head.

17 S aul a recunoscut vocea lui David şi a zis: – Tu eşti fiul meu David? David a răspuns: – Da, rege, stăpânul meu, eu sunt.

And Saul knew David’s voice and said, Is this thy voice, my son David? And David said, It is my voice, my lord, O king.

18 A poi a continuat: De ce îl urmăreşte stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut rău, de ce rău mă fac vinovat?

And he said, Why does my lord thus pursue after his slave? What have I done? What evil is in my hand?

19 A cum, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său: dacă Domnul este Cel Care te întărâtă împotriva mea, atunci să primească o jertfă; însă dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemaţi înaintea Domnului, căci ei mă izgonesc astăzi pentru a nu mai avea parte în moştenirea Domnului, zicând: „Du-te, slujeşte altor dumnezei!“

Now, therefore, I pray thee, let my lord the king hear the words of his slave. If the LORD has stirred thee up against me, let him smell the fragrance of an offering, but if they were the sons of men, let them be cursed before the LORD, for they have driven me out this day from joining myself to the inheritance of the LORD, saying, Go, serve other gods.

20 A cum, să nu-mi cadă sângele la pământ departe de faţa Domnului, căci regele a ieşit în căutarea unui singur purice, ca unul care urmăreşte o potârniche în munţi.

Now therefore, do not let my blood fall to the earth before the face of the LORD, for the king of Israel is come out to seek a flea as when one hunts a partridge in the mountains.

21 – Am păcătuit! a zis Saul. Întoarce-te, fiul meu David, pentru că nu-ţi voi mai face rău; înţeleg că ai pus preţ pe viaţa mea în ziua aceasta. M-am purtat ca un nebun şi am greşit foarte mult.

¶ Then Saul said, I have sinned; return, my son David; for I will do no more harm unto thee because my life was precious in thine eyes today. Behold, I have played the fool and have erred exceedingly.

22 D avid a răspuns: – Aici este suliţa regelui. Să vină unul dintre tineri şi s-o ia.

And David answered and said, Behold the king’s spear! Let one of the servants come over and take it.

23 D omnul răsplăteşte fiecăruia după dreptatea şi credincioşia lui. El te-a dat astăzi în mâna mea, însă eu n-am vrut să mă ating de unsul Domnului.

The LORD render to each one his righteousness and his faithfulness, for the LORD delivered thee into my hand today, but I would not stretch forth my hand against the LORD’s anointed.

24 F ie ca, după cum eu am preţuit astăzi viaţa ta, tot aşa să preţuiască şi Domnul viaţa mea şi El să mă izbăvească din toate necazurile.

And, behold, as thy life has been esteemed today in my eyes, so let my life be esteemed in the eyes of the LORD and let him deliver me out of all affliction.

25 – Fii binecuvântat, fiul meu David, i-a zis Saul. Cu siguranţă, vei face lucruri mari şi vei avea izbândă. Apoi David a plecat pe drumul său, iar Saul s-a întors acasă.

Then Saul said to David, Blessed art thou, my son David; without a doubt thou shalt do great things and prevail. So David went on his way, and Saul returned to his place.