1 C uvântul Domnului a venit la Iona, fiul lui Amitai, şi i-a zis:

¶ Now the word of the LORD came unto Jonah, the son of Amittai, saying,

2 „ Scoală-te şi du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“

Arise, go to Nineveh, that great city, and cry against it; for their wickedness is come up before me.

3 D ar Iona s-a sculat să fugă la Tarşiş, departe de faţa Domnului. El s-a dus la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarşiş. După ce a plătit preţul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarşiş, departe de faţa Domnului.

But Jonah rose up to flee unto Tarshish from the presence of the LORD and went down to Joppa, and he found a ship going to Tarshish; so he paid the fare thereof and went down into it, to go with them unto Tarshish fleeing from the presence of the LORD.

4 D omnul însă a dezlănţuit pe mare un vânt năprasnic şi astfel s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia ameninţa să se sfărâme.

¶ But the LORD caused a great wind to rise up in the sea, and there was a mighty tempest in the sea, so that the ship thought she would be broken.

5 M arinarilor li s-a făcut frică şi fiecare a strigat către zeul său, iar pentru a face corabia mai uşoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea. Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese şi adormise dus.

And the mariners were afraid, and everyone called unto his god, and they cast forth the vessels that were in the ship into the sea, to lighten it of them. But Jonah was gone down into the sides of the ship; he lay and was fast asleep.

6 C ăpitanul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Cum poţi să dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeul tău se va gândi la noi şi nu vom pieri!“

So the shipmaster came to him and said unto him, What meanest thou, O sleeper? arise, call upon thy God, if so be that he will have compassion upon us that we not perish.

7 A poi marinarii au zis unul către celălalt: „Haideţi să tragem la sorţi ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Iona.

And each one said to his fellow, Come, and let us cast lots that we may know for whose cause this evil is upon us. So they cast lots, and the lot fell upon Jonah.

8 A tunci ei l-au întrebat: – Spune-ne, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta şi de unde vii? Care este ţara ta şi din ce popor eşti?

Then they said unto him, Tell us, we pray thee, why this evil is come upon us; What is thine occupation? and from where dost thou come? what is thy country? and of what people art thou?

9 E l le-a răspuns: – Sunt evreu şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea şi uscatul!

And he said unto them, I am a Hebrew; and I fear the LORD, God of the heavens, who has made the sea and the dry land.

10 B ărbaţii aceia s-au înfricoşat foarte tare şi l-au întrebat: – De ce ai făcut lucrul acesta? (Ei aflaseră că fugea de faţa Domnului, întrucât el le spusese acest lucru.)

Then the men were exceedingly afraid and said unto him, Why hast thou done this? For the men knew that he fled from the presence of the LORD because he had told them.

11 M area era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăşi: – Ce să-ţi facem, pentru ca marea să se liniştească faţă de noi?

¶ Then they said unto him, What shall we do unto thee that the sea may be calm unto us? for the sea rose higher and was wroth.

12 E l le-a răspuns: – Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea se va linişti faţă de voi, întrucât ştiu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!

And he said unto them, Take me up, and cast me forth into the sea; so shall the sea be calm unto you; for I know that for my sake this great tempest is upon you.

13 B ărbaţii aceia au încercat totuşi să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reuşit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor.

Nevertheless the men rowed hard to turn the ship to land, but they could not; for the sea rose higher and was wroth against them.

14 A tunci au strigat către Domnul şi au zis: „ Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieţii acestui bărbat! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut aşa cum Ţi-a plăcut!“

And they cried unto the LORD and said, We beseech thee, O LORD, we beseech thee, let us not perish for the soul of this man, and do not lay upon us innocent blood: for thou, O LORD, hast done as it pleased thee.

15 A poi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, iar marea şi-a potolit furia.

So they took up Jonah and cast him forth into the sea; and the sea ceased from her raging.

16 A tunci bărbaţii aceia s-au temut foarte tare de Domnul; ei I-au adus Domnului o jertfă şi au făcut juruinţe.

Then the men feared the LORD exceedingly and offered a sacrifice unto the LORD and made vows.

17 D omnul a trimis un peşte mare să-l înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui timp de trei zile şi trei nopţi.

Now the LORD had prepared a great fish to swallow up Jonah. And Jonah was in the belly of the fish three days and three nights.