1 C u privire la lucrurile pe care mi le-aţi scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie“,

¶ Now concerning the things of which ye wrote unto me: It is good for a man not to touch a woman.

2 î nsă, datorită cazurilor de desfrâu, fiecare bărbat să-şi aibă propria soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul soţ.

Nevertheless, to avoid fornication, let every man have his own wife, and let every woman have her own husband.

3 S oţul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, de asemenea, şi soţia faţă de soţ.

Let the husband render unto the wife due benevolence, and likewise also the wife unto the husband.

4 S oţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul. Tot astfel, nu soţul este stăpân pe trupul său, ci soţia.

The wife does not have authority of her own body, but the husband; and likewise also the husband does not have authority of his own body, but the wife.

5 N u vă refuzaţi unul pe altul, decât doar prin înţelegere, pentru un timp, ca să vă dedicaţi (postului şi) rugăciunii, şi apoi fiţi din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan din cauza nestăpânirii voastre.

Do not defraud one another, except it be with mutual consent for a time, that ye may give yourselves to fasting and prayer and come together again, that Satan not tempt you for your incontinency.

6 S pun aceasta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă.

But I speak this by permission, and not by commandment.

7 E u doresc ca toţi oamenii să fie aşa cum sunt eu, însă fiecare are propriul său dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alţii de alt fel.

For I would that all men were even as I myself. But each one has his own gift from God, one after this manner and another after that.

8 C elor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână aşa cum sunt eu.

I say, therefore, to the unmarried men and widowers, It is good for them if they abide even as I.

9 D ar, dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorinţă.

But if they do not have the gift of continence, let them marry, for it is better to marry than to burn.

10 C elor căsătoriţi le dau această poruncă, nu eu, ci Domnul: soţia nu trebuie să se despartă de soţul ei;

¶ And unto the married I command, yet not I, but the Lord, Let not the wife separate from her husband;

11 d acă se desparte, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei, iar soţul nu trebuie să divorţeze de soţia lui.

and if she separates, let her remain unmarried or be reconciled to her husband, and let not the husband put away his wife.

12 C elorlalţi vă spun eu, nu Domnul, că, dacă un frate are soţia necredincioasă şi ea vrea să stea cu el, el să nu divorţeze de ea,

But to the rest I speak, not the Lord: If any brother has a wife that does not believe, and she consents to dwell with him, let him not put her away.

13 i ar dacă o femeie are soţul necredincios şi el vrea să stea cu ea, ea să nu divorţeze de soţul ei.

And the woman who has a husband that does not believe and if he consents to dwell with her, let her not leave him.

14 C ăci soţul necredincios este sfinţit prin soţia lui, iar soţia necredincioasă este sfinţită prin fratele, altfel copiii voştri ar fi necuraţi, dar aşa sunt sfinţi.

For the unbelieving husband is sanctified by the wife, and the unbelieving wife is sanctified by the husband; otherwise your children would be unclean, but now they are holy.

15 Î nsă dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă. În astfel de circumstanţe, fratele sau sora nu sunt legaţi. Dumnezeu v-a chemat la pace.

But if the unbelieving spouse separates, let them separate. The brother or the sister is not under slavery in such cases, but God has called us to peace.

16 C ăci ce ştii tu, soţie, dacă-ţi vei mântui soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă-ţi vei mântui soţia?

For what knowest thou, O wife, whether thou shalt save thy husband? or what knowest thou, O man, whether thou shalt save thy wife?

17 C u toate acestea, fiecare să-şi păstreze în viaţă locul pe care i l-a încredinţat Domnul şi la care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este regula pe care o dau în toate bisericile.

¶ But as God has distributed to each one, as the Lord has called each one, so let them walk. And so I ordain in all the congregations.

18 E ra cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să nu-şi ascundă circumcizia! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă!

Is anyone called being circumcised? Let him not become uncircumcised. Is anyone called in uncircumcision? Let him not be circumcised.

19 C ircumcizia nu este nimic, şi necircumcizia nu este nimic, ci importantă este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu.

Circumcision is nothing and uncircumcision is nothing but the keeping of the commandments of God.

20 F iecare să rămână în starea în care era atunci când l-a chemat Dumnezeu.

Let each abide in the same calling in which he was called.

21 E rai sclav când ai fost chemat? Nu te nelinişti! Dar dacă poţi să ajungi liber, foloseşte acea ocazie!

Art thou called being a slave? care not for it; but if thou may be made free, use it rather.

22 C ăci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. De asemenea, cel care era liber când a fost chemat este sclavul lui Cristos.

For he that is called in the Lord, being a slave, is the Lord’s freeman; likewise also he that is called, being free, is Christ’s slave.

23 V oi aţi fost cumpăraţi cu un preţ; să nu deveniţi sclavi ai oamenilor!

Ye are bought with a price; do not make yourselves the slaves of men.

24 F raţilor, oricare ar fi fost starea în care a fost cineva când a fost chemat, să rămână lângă Dumnezeu!

Each one, brothers, in that state in which he was called, let him abide with God.

25 C u privire la fecioare, n-am nici o poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin îndurarea Domnului, este vrednic de încredere:

¶ Now concerning virgins I have no commandment of the Lord, yet I give my advice, as one that has obtained mercy of the Lord to be faithful.

26 e u cred că, din cauza necazurilor de acum, este mai bine ca fiecare să rămână în starea în care este.

I hold, therefore, this to be good because of the present distress, that it is good for a man to be thus:

27 E şti căsătorit? Nu căuta divorţul! Eşti necăsătorit? Nu căuta soţie!

Art thou bound unto a wife? Seek not to be loosed. Art thou loosed from a wife? Seek not a wife.

28 Î nsă, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. De asemenea, dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Însă cei care se căsătoresc vor avea necazuri ce ţin de această viaţă, iar eu vreau să vă feresc de ele.

But and if thou marry, thou hast not sinned; and if a virgin marries, she has not sinned. Nevertheless such shall have affliction in the flesh, but I forbear you.

29 F raţilor, ceea ce vreau să spun este că vremea s-a scurtat. De acum, cei ce au soţii ar trebui să trăiască ca şi cum n-ar avea soţii;

But this I say, brothers, the time is short; for the rest, let those that have wives be as though they had none;

30 c ei ce plâng – ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură – ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără – ca şi cum n-ar fi al lor;

and those that weep, as though they wept not; and those that rejoice, as though they rejoiced not; and those that buy, as though they possessed not;

31 i ar cei ce se folosesc de lumea aceasta – ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul acestei lumi trece.

and those that use this world, as not using it as their own, for the fashion of this world passes away.

32 E u doresc să fiţi fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să-I placă Domnului,

But I would have you without worry. He that is unmarried cares for the things that belong to the Lord, how he may please the Lord;

33 î nsă cel căsătorit este preocupat de lucrurile acestei lumi, de cum anume să-i placă soţiei,

but he that is married cares for the things that are of the world, how he may please his wife.

34 a stfel că el este împărţit. Femeia necăsătorită şi fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, de cum să fie sfinte în trup şi în duh; dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să-i placă soţului.

There is a difference also between a wife and a virgin. The unmarried woman cares for the things of the Lord, that she may be holy both in body and in spirit; but she that is married cares for the things of the world, how she may please her husband.

35 V ă spun acestea pentru binele vostru, nu ca să pun peste voi un laţ, ci ca să trăiţi corect, într-un devotament neîmpărţit faţă de Domnul.

And this I speak for your own profit, not that I may cast a snare upon you, but for that which is honourable and that ye may attend upon the Lord without impediment.

36 Î nsă dacă cineva crede că se comportă nepotrivit faţă de logodnica lui şi dacă ea a trecut de vârsta căsătoriei, iar el simte că ar trebui să se căsătorească, atunci să facă după cum vrea – nu păcătuieşte, să se căsătorească!

¶ But if anyone thinks it uncomely regarding his daughter, if she passes the bloom of life, and need so requires, let him do what he will, he does not sin: let them marry.

37 Î nsă oricine este convins în inima lui şi nu este constrâns, ci îşi ţine dorinţele sub control şi a hotărât în inima lui să nu se căsătorească cu logodnica sa – şi acesta face bine.

Nevertheless, he that stands steadfast in his heart, having no necessity, but has liberty regarding his own, and has so determined in his heart that he will keep his daughter, does well.

38 D eci cel care se căsătoreşte cu logodnica sa face bine, iar cel care nu se căsătoreşte face şi mai bine.

So then he that gives her in marriage does well, but he that does not give her in marriage does better.

39 O femeie nu este liberă atâta timp cât trăieşte soţul ei, dar, dacă soţul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu cine doreşte, dar în Domnul.

¶ The wife is bound by the law as long as her husband lives; but if her husband dies, she is free and may be married to whom she will, if it is in the Lord.

40 Î nsă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

But she shall be more blessed if she so abides, after my counsel, and I think also that I have the Spirit of God.