1 A tunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

¶ Then Eliphaz, the Temanite, answered and said,

2 „ Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

If we attempt to commune with thee, thou wilt be grieved. But who can withhold himself from speaking?

3 I ată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

Behold, thou hast instructed many, and thou hast strengthened the weak hands.

4 C uvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

Thy words have upheld the one that was falling, and thou hast strengthened the feeble knees.

5 D ar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

But now that it is come upon thee, thou art grieved; it touches thee, and thou art troubled.

6 N u este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

Is not this thy fear, thy confidence, thy hope, and the integrity of thy ways?

7 G ândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

¶ Remember, I pray thee, who ever perished, being innocent? Or where were the righteous cut off?

8 A şa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

Even as I have seen, those that plow iniquity and sow wickedness, reap the same.

9 S uflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

By the breath of God they perish, and by the spirit of his anger they are consumed.

10 U rletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

The roaring of the lion and the voice of the fierce lion and the teeth of the young lions, are broken.

11 L eul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

The old lion perishes for lack of prey, and the stout lion’s whelps are scattered abroad.

12 M i s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

¶ Now the matter was also hidden from me, but my ear has perceived a little of it.

13 Î n mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

In imaginations of visions of the night, when deep sleep falls upon men,

14 m -au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

fear came upon me and trembling, which made all my bones to shake.

15 U n duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

Then a spirit passed before me which caused the hair of my flesh to stand up.

16 S -a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:

A ghost stood in front of me, whose face I did not recognize, and I heard it say,

17 « Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

Shall mortal man be more just than God? Shall a man be more pure than his maker?

18 D acă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

Behold, he put no trust in his slaves, and his angels he charged with folly.

19 c u atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

How much more with those that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, who shall be crushed by the moth!

20 D e dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

They are destroyed from morning to evening; they perish for ever without anyone regarding it.

21 N u le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»

Does their beauty perish with them? They die and do not know.