1 A tunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:
Y RESPONDIO Eliphaz el Temanita, y dijo:
2 „ Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
Si probáremos á hablarte, serte ha molesto; Mas ¿quién podrá detener las palabras?
3 I ată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.
He aquí, tú enseñabas á muchos, Y las manos flacas corroborabas;
4 C uvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.
Al que vacilaba, enderezaban tus palabras, Y esforzabas las rodillas que decaían.
5 D ar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.
Mas ahora que el mal sobre ti ha venido, te es duro; Y cuando ha llegado hasta ti, te turbas.
6 N u este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?
¿Es este tu temor, tu confianza, Tu esperanza, y la perfección de tus caminos?
7 G ândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?
Recapacita ahora, ¿quién que fuera inocente se perdiera? Y ¿en dónde los rectos fueron cortados?
8 A şa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.
Como yo he visto, los que aran iniquidad Y siembran injuria, la siegan.
9 S uflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.
Perecen por el aliento de Dios, Y por el espíritu de su furor son consumidos.
10 U rletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.
El bramido del león, y la voz del león, Y los dientes de los leoncillos son quebrantados.
11 L eul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.
El león viejo perece por falta de presa, Y los hijos del león son esparcidos.
12 M i s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.
El negocio también me era á mí oculto; Mas mi oído ha percibido algo de ello.
13 Î n mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,
En imaginaciones de visiones nocturnas, Cuando el sueño cae sobre los hombres,
14 m -au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.
Sobrevínome un espanto y un temblor, Que estremeció todos mis huesos:
15 U n duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.
Y un espíritu pasó por delante de mí, Que hizo se erizara el pelo de mi carne.
16 S -a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:
Paróse un fantasma delante de mis ojos, Cuyo rostro yo no conocí, Y quedo, oí que decía:
17 « Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?
¿Si será el hombre más justo que Dios? ¿Si será el varón más limpio que el que lo hizo?
18 D acă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,
He aquí que en sus siervos no confía, Y notó necedad en sus ángeles
19 c u atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.
Cuánto más en los que habitan en casas de lodo, Cuyo fundamento está en el polvo, Y que serán quebrantados de la polilla!
20 D e dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.
De la mañana á la tarde son quebrantados, Y se pierden para siempre, sin haber quien lo considere.
21 N u le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»
¿Su hermosura, no se pierde con ellos mismos? Mueren, y sin sabiduría.