1 I oab a fost înştiinţat că David plânge şi-l jeleşte pe Absalom.

¶ And it was told Joab, Behold, the king weeps and mourns for Absalom.

2 A stfel, acea zi, care trebuia să fie o zi de biruinţă, s-a transformat într-o zi de jale pentru întreg poporul, căci poporul a aflat în acea zi că regele îşi jeleşte fiul.

And that day the salvation was turned into mourning for all the people, for the people heard it said that day how the king was grieved for his son.

3 Î n aceeaşi zi, oştirea a intrat pe furiş în cetate, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă.

And the people entered by stealth that day into the city, as people being ashamed steal away when they flee in battle.

4 R egele îşi acoperise faţa şi striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“

But the king covered his face, and the king cried with a loud voice, O my son Absalom, O Absalom, my son, my son!

5 I oab a intrat în palat la rege şi i-a zis: „Tu astăzi acoperi de ruşine feţele tuturor slujitorilor tăi, cei care ţi-au salvat viaţa ţie, fiilor, fiicelor, soţiilor şi ţiitoarelor tale.

And Joab entering into the house of the king, said unto him, Thou hast shamed this day the faces of all thy slaves, who this day have saved thy life and the lives of thy sons and of thy daughters and the lives of thy wives and the lives of thy concubines,

6 T u îi iubeşti pe cei ce te urăsc şi îi urăşti pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne-ai arătat că, pentru tine, conducătorii şi războinicii nu înseamnă nimic. Înţeleg că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toţi am fi morţi, tu ai fi mai mulţumit.

by loving those who hate thee and hating thy friends. For thou hast declared this day that thou dost not regard thy princes nor thy slaves. For this day I perceive that if Absalom had lived and we had all died today, then this would be right in thine eyes.

7 A şadar, ridică-te, ieşi afară şi vorbeşte pe placul slujitorilor tăi, pentru că, dacă nu vei face acest lucru, îţi jur pe Domnul că toţi te vor părăsi în noaptea aceasta. Această nenorocire ar fi astfel mai mare decât toate nenorocirile care ţi s-au întâmplat din tinereţe şi până astăzi.

Now, therefore, arise, go forth and speak unto the heart of thy slaves, for I swear by the LORD, if thou go not forth, not one of them will abide with thee tonight and that will be worse unto thee than all the evil that has come upon thee from thy youth until now.

8 R egele s-a dus la poartă şi a stat acolo. S-a dat de veste poporului: „Iată că regele stă la poartă!“ Şi tot poporul a venit înaintea regelui. David se întoarce la Ierusalim Între timp, israeliţii fugiseră cu toţii la corturile lor.

Then the king arose and sat in the gate. And it was declared unto all the people, saying, Behold, the king sits in the gate. And all the people came before the king, but Israel had fled every man to his tent.

9 Î n toate seminţiile lui Israel, toţi oamenii vorbeau între ei şi ziceau: „Regele ne-a eliberat de sub puterea duşmanilor noştri. El a fost cel care ne-a izbăvit de sub puterea filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din ţară, izgonit de Absalom.

¶ And all the people were in contention throughout all the tribes of Israel, saying, The king saved us out of the hand of our enemies, and he delivered us out of the hand of the Philistines, and now he has fled out of the land for Absalom.

10 A cum însă Absalom, pe care l-am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneţi nimic ca să-l aduceţi pe rege înapoi?“

And Absalom, whom we anointed over us, is dead in battle. Now, therefore, why are ye silent regarding bringing the king back?

11 C ând regele David a aflat ce vorbesc între ei toţi israeliţii, a trimis acest mesaj preoţilor Ţadok şi Abiatar: „Întrebaţi-i pe cei din sfatul bătrânilor lui Iuda: «De ce trebuie să fiţi voi cei de pe urmă care să-l aduceţi pe rege înapoi acasă?

And King David sent to Zadok and to Abiathar, the priests, saying, Speak unto the elders of Judah, saying, Why shall ye be the last to bring the king back to his house? Seeing that the word of all Israel has come to the king, to return him to his house.

12 V oi sunteţi din aceeaşi seminţie cu mine; prin urmare, de ce trebuie să fiţi ultimii care să-l aduceţi acasă pe rege?»“

Ye are my brethren, ye are my bones and my flesh; why then are ye the last to bring back the king?

13 I ar lui Amasa să-i spuneţi: „Nu eşti tu os din oasele mele şi carne din carnea mea? Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oştirii, în locul lui Ioab.“

Likewise say ye to Amasa, Art thou not of my bone and of my flesh? God do so to me and more also, if thou be not captain of the host before me continually in the place of Joab.

14 R egele a câştigat inima tuturor bărbaţilor din Iuda, ca şi cum aceştia ar fi fost un singur om. Ei au trimis vorbă regelui, spunându-i: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi.“

And he inclined the heart of all the men of Judah, even as the heart of one man, so that they sent this word unto the king, Return thou and all thy slaves.

15 R egele s-a întors. El a ajuns la un moment dat la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal pentru a-l întâmpina pe rege şi a-l trece Iordanul.

So the king returned and came to the Jordan. And Judah came to Gilgal, to go to meet the king, to conduct the king over the Jordan.

16 B eniamitul Şimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s-a grăbit să vină împreună cu cei din Iuda în întâmpinarea regelui David.

¶ And Shimei, the son of Gera, son of Jemini, who was of Bahurim, hastened and came down with the men of Judah to meet King David.

17 O mie de bărbaţi din Beniamin îl însoţeau. Alături de ei se afla şi Ţiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincizeci de fii ai lui şi douăzeci de slujitori. Au venit în grabă la Iordan, unde era şi regele.

And there were a thousand men of Benjamin with him; likewise Ziba, the slave of the house of Saul and his fifteen sons and his twenty slaves with him, who went over the Jordan before the king.

18 E l a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze şi ca să facă orice altceva ar mai fi dorit regele. După ce a trecut Iordanul, Şimei, fiul lui Ghera, s-a plecat înaintea regelui şi

Then the ferry boat went over to carry over the king’s household and to do what he desired. Then Shimei, the son of Gera, fell down before the king, as he was passing the Jordan,

19 i -a zis: – Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea şi să nu-şi aducă aminte de răul pe care slujitorul său i l-a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, părăsea Ierusalimul. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta.

And said unto the king, Let not my lord impute iniquity unto me, neither retain the memory of the wickedness that thy slave did the day that my lord the king went out of Jerusalem, that the king should guard it in his heart.

20 S lujitorul tău recunoaşte că a păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif ca să-l întâmpin pe stăpânul meu, regele.

For I, thy slave, know that I have sinned; therefore, behold, I am come the first this day of all the house of Joseph to go down to meet my lord the king.

21 A bişai, fiul Ţeruiei, a zis: – Nu trebuie oare ca Şimei să moară pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului ?

But Abishai, the son of Zeruiah, answered and said, Shall not Shimei be put to death for this because he cursed the LORD’s anointed?

22 – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? i-a răspuns regele. De ce îmi sunteţi astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare pedepsit cu moartea vreun om în Israel? Nu ştiu eu că astăzi sunt rege peste Israel?

Then David said, What have I to do with you, ye sons of Zeruiah, that ye should this day be adversaries unto me? Shall anyone be put to death today in Israel? Do I not know that I am this day king over Israel?

23 A poi regele i-a zis lui Şimei: – Nu vei muri! Şi regele i-a promis printr-un jurământ.

And the king said unto Shimei, Thou shalt not die. And the king swore unto him.

24 Î n întâmpinarea regelui a venit, de asemenea, şi Mefiboşet, nepotul lui Saul. Acesta nu-şi îngrijise picioarele, nu-şi aranjase barba şi nu-şi spălase hainele din ziua în care regele plecase şi până când acesta sosise în pace.

¶ Mephibosheth, the son of Saul, also came down to meet the king and had neither washed his feet nor trimmed his beard nor washed his clothes, from the day the king departed until the day he came again in peace.

25 C ând a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l-a întrebat: – Mefiboşet, de ce nu ai venit cu mine?

And after he had come to Jerusalem to meet the king, the king said unto him, Why didst thou not go with me, Mephibosheth?

26 – O, rege, stăpânul meu! i-a răspuns Mefiboşet. Slujitorul tău, fiind olog, s-a gândit: „Voi înşeua un măgar şi, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m-a trădat.

And he answered, My lord, O king, my slave deceived me, for thy slave said, I will saddle me an ass, that I may ride upon it and go to the king because thy slave is lame.

27 L -a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu: fă ce vei crede de cuviinţă.

And he has slandered thy slave unto my lord the king, but my lord the king is as an angel of God; do therefore what is good in thine eyes.

28 Î ntregul neam al bunicului meu nu merită nimic decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i-ai dat voie slujitorului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aş mai putea cere de la rege?

For all of my father’s house were worthy of death before my lord the king; yet thou didst set thy slave among those that eat at thy own table. What righteousness, therefore, have I yet to cry any more unto the king?

29 – Ce mai vorbeşti atâta? i-a zis regele. Am hotărât: tu şi Ţiba veţi împărţi pământul.

And the king said unto him, Why speakest thou any more words? I have determined, Thou and Ziba divide the land.

30 – Poate să ia el chiar tot acum, de vreme ce stăpânul meu, regele, s-a întors teafăr acasă, i-a răspuns Mefiboşet.

And Mephibosheth said unto the king, Let him even take it all, forasmuch as my lord the king is come again in peace unto his own house.

31 G hiladitul Barzilai a venit şi el din Roghelim şi l-a însoţit pe rege până dincolo de Iordan, lăsându-l apoi să-şi vadă de drum.

¶ Barzillai, the Gileadite, also came down from Rogelim and went over the Jordan with the king to conduct him over the Jordan.

32 B arzilai era foarte bătrân – avea optzeci de ani – şi, deoarece era un om foarte bogat, îngrijise de rege cât timp acesta a locuit la Mahanayim.

Now Barzillai was a very aged man, of eighty years, who had provided the king with sustenance while he was at Mahanaim, for he was a very great man.

33 R egele i-a zis lui Barzilai: – Vino cu mine la Ierusalim şi eu voi îngriji de tine.

And the king said unto Barzillai, Come thou over with me, and I will feed thee with me in Jerusalem.

34 – Oare câţi ani voi mai trăi, ca să mă sui la Ierusalim cu regele? l-a întrebat Barzilai.

And Barzillai said unto the king, How long have I to live, that I should go up with the king unto Jerusalem?

35 A m ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun şi ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării şi al băuturii? Pot eu să mai ascult cântecele cântăreţilor şi ale cântăreţelor? Şi de ce să fie slujitorul tău o povară în plus pentru stăpânul meu, regele?

I am this day eighty years old, and shall I tell the difference between the good and the bad? Shall thy slave enjoy what I eat or what I drink? Shall I hear any more the voice of singing men and singing women? Why then should thy slave be yet a burden unto my lord the king?

36 S lujitorul tău îl va însoţi pe rege dincolo de Iordan doar o mică distanţă. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea răsplată?

Thy slave will go a little way over the Jordan with the king, and why should the king recompense it me with such a reward?

37 D ă-i voie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă şi să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântaţi tatăl său şi mama sa. Iată însă că aici este slujitorul tău, Chimham. Să-l ia stăpânul meu, regele, cu el şi să se poarte faţă de el cum va crede de cuviinţă.

Let thy slave, I pray thee, turn back again, that I may die in my own city and be buried by the grave of my father and of my mother. But behold thy slave Chimham; let him go over with my lord the king, and do to him what shall seem good unto thee.

38 – Bine, i-a zis regele. Chimham va veni cu mine şi mă voi purta cu el aşa cum vei dori tu, iar tu, orice vei cere de la mine îţi voi dărui.

And the king answered, Chimham shall go over with me, and I will do with him that which shall seem good unto thee, and whatever thou shalt ask of me, that will I do for thee.

39 Î ntreg poporul a trecut Iordanul. În cele din urmă l-a trecut şi regele. Acesta l-a sărutat şi l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors acasă.

And all the people went over the Jordan. And when the king had also come over, the king kissed Barzillai and blessed him, and he returned unto his own place.

40 R egele s-a îndreptat spre Ghilgal împreună cu Chimham. Întreaga oştire a lui Iuda şi jumătate din oştirea lui Israel îl însoţeau.

¶ Then the king went on to Gilgal, and Chimham went on with him; and all the people of Judah conducted the king, and also half the people of Israel.

41 T oţi bărbaţii lui Israel au venit însă la rege şi i-au zis: – De ce bărbaţii lui Iuda, fraţii noştri, te-au furat şi l-au trecut pe rege Iordanul împreună cu familia lui şi cu toţi oamenii lui David?

And, behold, all the men of Israel came to the king and said unto the king, Why have our brethren the men of Judah, stolen thee away and have brought the king and his household and all David’s men with him, over the Jordan?

42 B ărbaţii lui Iuda le-au dat bărbaţilor lui Israel următorul răspuns: – Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniaţi pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?

And all the men of Judah answered the men of Israel, Because the king is near of kin to us. Why then are ye angry for this matter? Have we eaten anything at the king’s cost? Or has he given us any gift?

43 B ărbaţii lui Israel le-au zis bărbaţilor lui Iuda: – Noi avem, de zece ori mai mult decât voi, dreptul la rege! Chiar la David avem mai mult drept decât voi! Aşadar, de ce ne dispreţuiţi? Noi am fost cei dintâi care l-am chemat pe regele nostru înapoi. Cuvintele bărbaţilor lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaţilor lui Israel.

Then the men of Israel answered the men of Judah, and said, We have ten parts in the king, and we have also more right in David than ye; why then did ye not take us into account? Did we not speak first about bringing back our king? But in the end words of the men of Judah were fiercer than the words of the men of Israel.