1 Î n luna a douăsprezecea, adică în luna Adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când avea să se ducă la îndeplinire porunca şi decretul împăratului, chiar în ziua în care duşmanii iudeilor se aşteptau să pună stăpânire peste ei, situaţia s-a schimbat, astfel că iudeii au pus stăpânire peste cei ce îi urau.

Now in the twelfth month, the month of Adar, on the thirteenth day of Adar when the king’s command and his edict were about to be executed, on the day that the enemies of the Jews had planned for a massacre of them, it was turned to the contrary and the Jews had rule over those who hated them.

2 I udeii s-au adunat în cetăţile lor, în toate provinciile împăratului Ahaşveroş, ca să pună mâna pe cei ce căutau să le facă rău. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă, căci groaza de iudei cuprinsese toate popoarele.

The Jews gathered together in their cities throughout all the provinces of King Ahasuerus to lay hands on such as sought their hurt; and no man could withstand them, for the fear of them had fallen upon all the peoples.

3 T oţi conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii şi slujbaşii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu,

And all the princes of the provinces and the chief rulers and the governors and they who attended to the king’s business helped the Jews, because the fear of Mordecai had fallen upon them.

4 f iindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului şi-i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influenţă creştea tot mai mult.

For Mordecai was great in the king’s palace; and his fame went forth throughout all the provinces, for the man Mordecai became more and more powerful.

5 I udeii au lovit cu tăişul sabiei pe toţi duşmanii lor; i-au înjunghiat, i-au nimicit şi au făcut celor ce-i urau tot ce au vrut.

So the Jews smote all their enemies with the sword, slaughtering and destroying them, and did as they chose with those who hated them.

6 Î n citadela Susei iudeii au ucis şi au nimicit cinci sute de oameni, printre care se numărau şi

In Shushan, the capital itself, the Jews slew and destroyed 500 men.

7 P arşandata, Dalfon, Aspata,

And they killed Parshandatha,

8 P orata, Adalia, Aridata,

Dalphon, Aspatha, Poratha, Adalia,

9 P armaşta, Arisai, Aridai şi Vaizata.

Aridatha, Parmashta, Arisai, Aridai,

10 I -au ucis şi pe cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, duşmanul iudeilor, dar nu s-au atins de averile lor.

And Vaizatha, the ten sons of Haman son of Hammedatha, the Jews’ enemy; but on the spoil they laid not their hands.

11 Î n ziua aceea, numărul celor ucişi în citadela Susei a ajuns la cunoştinţa împăratului.

On that day the number of those who were slain in Shushan, the capital, was brought before the king.

12 Î mpăratul i-a zis împărătesei Estera: – În citadela Susei iudeii au ucis şi au nimicit cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte provincii? Dacă mai ai vreo dorinţă, ţi se va împlini. Dacă mai ai vreo cerere, ţi se va răspunde.

And the king said to Esther the queen, The Jews have slain and destroyed 500 men in Shushan, the capital, and the ten sons of Haman. What then have they done in the rest of the king’s provinces! Now what is your petition? It shall be granted to you. Or what is your request further? It shall be done.

13 – Dacă împăratul găseşte că este bine, a zis Estera, să se dea voie iudeilor din Susa să facă şi mâine după decretul de astăzi şi să-i spânzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.

Then said Esther, If it pleases the king, let it be granted to the Jews which are in Shushan to do tomorrow also according to this day’s decree, and let Haman’s ten sons be hanged on the gallows.

14 – Aşa să se facă, a răspuns împăratul, să se dea un decret la Susa prin care să li se dea voie iudeilor să-i spânzure pe cei zece fii ai lui Haman.

And the king commanded it to be done; the decree was given in Shushan, and they hanged Haman’s ten sons.

15 I udeii s-au strâns în Susa şi, în ziua a paisprezecea a lunii Adar, au ucis în Susa încă trei sute de oameni. De averile lor însă nu s-au atins.

And the Jews that were in Shushan gathered together on the fourteenth day also of the month of Adar and slew 300 men in Shushan, but on the spoil they laid not their hands.

16 R estul iudeilor din provinciile împăratului s-au strâns şi ei ca să-şi apere vieţile şi şi-au dobândit odihna, scăpând de duşmanii lor. Au ucis şaptezeci şi cinci de mii dintre cei ce îi urau, dar de averile lor nu s-au atins.

And the other Jews who were in the king’s provinces gathered to defend their lives and had relief and rest from their enemies and slew of them that hated them 75, 000; but on the spoil they laid not their hands.

17 A şa s-a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii Adar, iar în a paisprezecea zi s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie. Celebrarea Purimului

This was done on the thirteenth day of the month of Adar, and on the fourteenth day they rested and made it a day of feasting and gladness.

18 I udeii din Susa s-au strâns şi în ziua a treisprezecea a lunii, şi în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.

But the Jews who were in Shushan assembled on the thirteenth day and on the fourteenth, and on the fifteenth day they rested and made it a day of feasting and gladness.

19 D e aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie şi de ospăţ, o zi de sărbătoare în care prietenii îşi trimit unii altora daruri.

Therefore the Jews of the villages, who dwell in the unwalled towns, make the fourteenth day of the month of Adar a day of gladness and feasting, a holiday, and a day for sending choice portions to one another.

20 M ardoheu a scris aceste lucruri şi a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahaşveroş, celor de aproape şi celor de departe,

And Mordecai recorded these things, and he sent letters to all the Jews who were in all the provinces of the King Ahasuerus, both near and far,

21 c a să-i îndemne să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii Adar şi ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni,

To command them to keep the fourteenth day of the month of Adar and also the fifteenth, yearly,

22 c a zile în care iudeii au scăpat de duşmanii lor şi ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. I-a îndemnat să facă din ele zile de ospăţ şi de bucurie şi să trimită daruri de mâncare prietenilor şi daruri celor săraci.

As the days on which the Jews got rest from their enemies, and as the month which was turned for them from sorrow to gladness and from mourning into a holiday—that they should make them days of feasting and gladness, days of sending choice portions to one another and gifts to the poor.

23 I udeii au acceptat ceea ce începuseră deja să facă şi au făcut întocmai cum le scrisese Mardoheu.

So the Jews undertook to do as they had begun and as Mordecai had written to them—

24 C ăci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, duşmanul tuturor iudeilor, plănuise stârpirea iudeilor, aruncând „Purul“, adică sorţul, pentru ca aceştia să fie zdrobiţi şi nimiciţi,

Because Haman son of Hammedatha, the Agagite, the enemy of all the Jews, had plotted against the Jews to destroy them and had cast Pur, that is, the lot, to crush and consume and destroy them.

25 î nsă împăratul a prins de veste şi a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta l-a pus la cale împotriva iudeilor şi să fie spânzurat pe lemn atât el, cât şi fiii acestuia.

But when Esther brought the matter before the king, he commanded in writing that Haman’s wicked scheme which he had devised against the Jews should return upon his own head, and that he and his sons should be hanged on the gallows.

26 D e aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, din pricina tuturor celor scrise în acea scrisoare şi din pricina a ceea ce au văzut şi a ceea ce li s-a întâmplat,

Therefore they called these days Purim, after the name Pur. Therefore, because of all that was in this letter and what they had faced in this matter and what had happened to them,

27 i udeii au hotărât atât pentru ei, cât şi pentru urmaşii lor, dar şi pentru toţi cei care li se vor mai adăuga, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile, în fiecare an, după cum spunea scrisoarea, la vremea hotărâtă.

The Jews ordained and took it upon themselves and their descendants and all who joined them that without fail every year they would keep these two days at the appointed time and as it was written,

28 Z ilele acestea trebuiau amintite şi sărbătorite în fiecare generaţie, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie şi în fiecare cetate. Zilele de Purim nu trebuiau să fie desfiinţate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmaşii lor.

That these days should be remembered (imprinted on their minds) and kept throughout every generation in every family, province, and city, and that these days of Purim should never cease from among the Jews, nor the commemoration of them cease among their descendants.

29 Î mpărăteasa Estera, fiica lui Abihail, şi iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea, ca să întărească această a doua scrisoare cu privire la Purim.

Then Queen Esther, the daughter of Abihail, with Mordecai the Jew, gave full power, confirming this second letter about Purim.

30 M ardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci şi şapte de provincii imperiale ale lui Ahaşveroş. Ele conţineau cuvinte de pace şi de încredere,

And letters were sent to all the Jews, to the 127 provinces of the kingdom of Ahasuerus, in words of peace and truth,

31 p entru a întări sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, aşa cum ceruse iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera şi totodată aşa cum ei înşişi îşi rânduiseră, pentru ei şi pentru urmaşii lor, reglementări cu privire la post şi la bocet.

To confirm that these days of Purim should be observed at their appointed times, as Mordecai the Jew and Queen Esther had commanded, and as they had ordained for themselves and for their descendants in the matter of their fasts and their lamenting.

32 P orunca Esterei a întărit aceste reglementări cu ocazia Purimului şi a fost scrisă într-o carte.

And the command of Esther confirmed these observances of Purim, and it was written in the book.