1 S tăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru generaţii la rând.

Lord, You have been our dwelling place and our refuge in all generations.

2 Î nainte ca să se fi născut munţii, înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea, din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.

Before the mountains were brought forth or ever You had formed and given birth to the earth and the world, even from everlasting to everlasting You are God.

3 T u întorci pe oameni în ţărână, spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“

You turn man back to dust and corruption, and say, Return, O sons of the earthborn!

4 D a, o mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopţii.

For a thousand years in Your sight are but as yesterday when it is past, or as a watch in the night.

5 T u îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.

You carry away as with a flood; they are as a sleep. In the morning they are like grass which grows up—

6 D eşi răsare dimineaţa, ea trece iute, aşa încât seara este veştejită şi se usucă.

In the morning it flourishes and springs up; in the evening it is mown down and withers.

7 S untem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de furia Ta.

For we are consumed by Your anger, and by Your wrath are we troubled, overwhelmed, and frightened away.

8 A i pus vina noastră înaintea Ta şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.

Our iniquities, our secret heart and its sins, You have set in the light of Your countenance.

9 T oate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.

For all our days pass away in Your wrath; we spend our years as a tale that is told.

10 D eşi anii noştri ajung la şaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulţi dintre ei sunt numai necaz şi trudă, căci trec repede, iar noi zburăm.

The days of our years are threescore years and ten (seventy years)—or even, if by reason of strength, fourscore years (eighty years); yet is their pride only labor and sorrow, for it is soon gone, and we fly away.

11 C ine cunoaşte însă tăria mâniei Tale şi teama pe care o insuflă furia Ta?

Who knows the power of Your anger? And Your wrath, who connects it with the reverent and worshipful fear that is due You?

12 Î nvaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!

So teach us to number our days, that we may get us a heart of wisdom.

13 Î ntoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi ? Ai milă de slujitorii Tăi!

Turn, O Lord! How long—? Revoke Your sentence and be compassionate and at ease toward Your servants.

14 D imineaţa satură-ne cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.

O satisfy us with Your mercy and loving-kindness in the morning, that we may rejoice and be glad all our days.

15 Î nveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!

Make us glad in proportion to the days in which You have afflicted us and to the years in which we have suffered evil.

16 S ă se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta şi maiestatea Ta – fiilor lor!

Let Your work be revealed to Your servants, and Your majesty to their children.

17 F ie peste noi bunăvoinţa Stăpânului, Dumnezeul nostru. Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!

And let the beauty and delightfulness and favor of the Lord our God be upon us; confirm and establish the work of our hands—yes, the work of our hands, confirm and establish it.