1 D e aceea, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica şi păcatul care ne prinde atât de strâns şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte.

Therefore then, since we are surrounded by so great a cloud of witnesses, let us strip off and throw aside every encumbrance (unnecessary weight) and that sin which so readily (deftly and cleverly) clings to and entangles us, and let us run with patient endurance and steady and active persistence the appointed course of the race that is set before us,

2 S ă ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu!

Looking away to Jesus, Who is the Leader and the Source of our faith and is also its Finisher. He, for the joy that was set before Him, endured the cross, despising and ignoring the shame, and is now seated at the right hand of the throne of God.

3 G ândiţi-vă cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.

Just think of Him Who endured from sinners such grievous opposition and bitter hostility against Himself, so that you may not grow weary or exhausted, losing heart and relaxing and fainting in your minds.

4 V oi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului

You have not yet struggled and fought agonizingly against sin, nor have you yet resisted and withstood to the point of pouring out your blood.

5 ş i aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii: „Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului, nu te descuraja când eşti mustrat de El,

And have you forgotten the divine word of appeal and encouragement in which you are reasoned with and addressed as sons? My son, do not think lightly or scorn to submit to the correction and discipline of the Lord, nor lose courage and give up and faint when you are reproved or corrected by Him;

6 p entru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.“

For the Lord corrects and disciplines everyone whom He loves, and He punishes, even scourges, every son whom He accepts and welcomes to His heart and cherishes.

7 R ăbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui?

You must submit to and endure for discipline; God is dealing with you as with sons. For what son is there whom his father does not train and correct and discipline?

8 Î nsă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii!

Now if you are exempt from correction and left without discipline in which all share, then you are illegitimate offspring and not true sons.

9 M ai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim?

Moreover, we have had earthly fathers who disciplined us and we yielded and respected. Shall we not much more cheerfully submit to the Father of spirits and so live?

10 E i ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui.

For disciplined us for only a short period of time and chastised us as seemed proper and good to them; but He disciplines us for our certain good, that we may become sharers in His own holiness.

11 Î ntotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.

For the time being no discipline brings joy, but seems grievous and painful; but afterwards it yields a peaceable fruit of righteousness to those who have been trained by it.

12 D e aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi!

So then, brace up and reinvigorate and set right your slackened and weakened and drooping hands and strengthen your feeble and palsied and tottering knees,

13 „ Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“, pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!

And cut through and make firm and plain and smooth, straight paths for your feet, so that the lame and halting may not be put out of joint, but rather may be cured.

14 U rmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!

Strive to live in peace with everybody and pursue that consecration and holiness without which no one will see the Lord.

15 F iţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere, iar prin el mulţi să se pângărească!

Exercise foresight and be on the watch to look, to see that no one falls back from and fails to secure God’s grace (His unmerited favor and spiritual blessing), in order that no root of resentment (rancor, bitterness, or hatred) shoots forth and causes trouble and bitter torment, and the many become contaminated and defiled by it—

16 F iţi atenţi ca nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc, ca Esau, care, pentru o mâncare, şi-a vândut drepturile de întâi născut.

That no one may become guilty of sexual vice, or become a profane (godless and sacrilegious) person as Esau did, who sold his own birthright for a single meal.

17 V oi ştiţi că, mai târziu, când a vrut să-şi moştenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăinţă.

For you understand that later on, when he wanted his inheritance of the blessing, he was rejected (disqualified and set aside), for he could find no opportunity to repair by repentance, although he sought for it carefully with tears.

18 C ăci n-aţi venit la un munte care poate fi atins şi care este cuprins de foc; n-aţi venit la întuneric, negură şi furtună,

For you have not come to a mountain that can be touched, that is ablaze with fire, and to gloom and darkness and a raging storm,

19 n ici la sunet de trâmbiţă şi la un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, –

And to the blast of a trumpet and a voice whose words make the listeners beg that nothing more be said to them.

20 p entru că n-au putut îndura porunca dată, şi anume: „Chiar dacă un animal atinge muntele, trebuie să fie omorât cu pietre!“;

For they could not bear the command that was given: If even a wild animal touches the mountain, it shall be stoned to death.

21 p riveliştea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat şi tremur!“ –

In fact, so awful and terrifying was the sight that Moses said, I am terrified (aghast and trembling with fear).

22 c i aţi venit la muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, la miile de îngeri adunaţi pentru sărbătoare,

But rather, you have come to Mount Zion, even to the city of the living God, the heavenly Jerusalem, and to countless multitudes of angels in festal gathering,

23 l a Biserica întâilor născuţi scrişi în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile desăvârşite ale celor drepţi,

And to the church (assembly) of the Firstborn who are registered in heaven, and to the God Who is Judge of all, and to the spirits of the righteous (the redeemed in heaven) who have been made perfect,

24 l a Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, şi la sângele stropit, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

And to Jesus, the Mediator (Go-between, Agent) of a new covenant, and to the sprinkled blood which speaks, a better and nobler and more gracious message than the blood of Abel.

25 A veţi grijă să nu-L respingeţi pe Cel Ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat aceia care n-au vrut să-l asculte pe cel ce le-a adus mesajul divin pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ni-l aduce din ceruri!

So see to it that you do not reject Him or refuse to listen to and heed Him Who is speaking. For if they did not escape when they refused to listen and heed Him Who warned and divinely instructed them on earth, how much less shall we escape if we reject and turn our backs on Him Who cautions and admonishes from heaven?

26 A tunci glasul Lui a clătinat pământul, dar acum a promis că: „Voi clătina încă o dată, nu numai pământul, ci şi cerul.“

Then His voice shook the earth, but now He has given a promise: Yet once more I will shake and make tremble not only the earth but also the heavens.

27 C uvintele „încă o dată“ arată înlăturarea a ceea ce poate fi clătinat, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână ceea ce nu poate fi clătinat.

Now this expression, Yet once more, indicates the final removal and transformation of all shaken—that is, of that which has been created—in order that what cannot be shaken may remain and continue.

28 D e aceea, întrucât primim o Împărăţie care nu poate fi clătinată, să mulţumim şi să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod care-I este plăcut, cu reverenţă şi frică,

Let us therefore, receiving a kingdom that is firm and stable and cannot be shaken, offer to God pleasing service and acceptable worship, with modesty and pious care and godly fear and awe;

29 p entru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“.

For our God a consuming fire.