1 Î nţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a ridicat cei şapte stâlpi,

بَنَتِ الحِكْمَةُ بَيتَها، وَنَحَتَتْ أعمِدَتَها السَّبعَةَ.

2 ş i-a pregătit mâncarea, şi-a amestecat vinul şi şi-a întins masa.

جَهَّزَتْ لَحْماً، وَمَزَجَتْ الخَمْرَ، وَأعَدَّتِ المائِدَةَ.

3 Ş i-a trimis slujitoarele şi anunţă de pe vârful înălţimilor oraşului:

أرسَلَتْ خادِماتِها لِيُنادِينَ مِنْ أعلَى المَدِينَةِ،

4 „ Cine este nesăbuit să vină aici!“ Iar celor fără minte le spune:

تَقُولَ الحِكْمَةُ: «تَعالَ أيُّها الجاهِلُ!» وَتَقُولُ لِعَدِيمِ الفَهمِ:

5 „ Veniţi să mâncaţi din pâinea mea şi să beţi din vinul pe care l-am amestecat!

«تَعالَ وَكُلْ مِنْ طَعامِي وَاشرَبْ مِنْ نَبيذِي الَّذِي صَنَعْتُهُ.

6 P ărăsiţi căile nesăbuite şi veţi trăi! Umblaţi pe calea priceperii!“

اترُكُوا الجَهالَةَ وَاحيُوا، وَسِيرُوا فِي طَرِيقِ البَصِيرَةِ.»

7 C ine încearcă să îndrepte un batjocoritor îşi atrage dispreţ, iar cine mustră pe cel rău se răneşte singur.

مَنْ يُرشِدِ المُستَهزِئَ يَجلِبِ الإهانَةَ لِنَفسِهِ، وَمَنْ يُؤَدِّبِ الشِّرِّيرَ يَتَضَرَّرْ.

8 N u mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască! Mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

لا تُوَبِّخْ مُستَهزِئاً لِئَلّا يَكرَهَكَ، وَبِّخْ حَكِيماً فَيُحِبَّكَ.

9 Î ndrumă-l pe cel înţelept, şi el va fi şi mai înţelept! Învaţă-l pe cel drept, şi el va adăuga la învăţătura lui.

عَلِّمْ الحَكِيمَ فَيُصبِحَ أكثَرَ حِكمَةً، وَعَلِّمْ البارَّ فِيَزدادَ فِي المَعرِفَةِ.

10 „ Frica de Domnul este începutul înţelepciunii, şi cunoaşterea Celui Sfânt este pricepere.

أوَّلُ الحِكْمَةِ أنْ تَخافَ اللهَ ، وَمَعرِفَةُ القُدُّوسِ فَهْمٌ.

11 P rin mine ţi se vor înmulţi zilele şi îţi vor spori anii vieţii.

بِواسِطَتِي تَزدادُ أيّامُكَ، وَتُضافُ سَنَواتٌ إلَى حَياتِكَ.

12 D acă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.“

إذا أصبَحتَ حَكِيماً فَأنتَ حَكِيمٌ لِمَنفَعَةِ نَفسِكَ، وَإذا أصبَحْتَ مُستَهزِئاً فَإنَّكَ سَتَحْمِلُ نَتائِجَ اسْتِهْزائِكَ. دَعوَةُ الجَهل

13 F emeia „Prostie“ este gălăgioasă, nesăbuită şi nu ştie nimic.

المَرأةُ الجاهِلَةُ مُزعِجَةٌ ساذَجَةٌ، وَلا تَعرِفُ شَيئاً.

14 E a stă la uşa casei ei, pe un scaun, chiar în locul cel mai înalt al cetăţii,

تَجلِسُ عَلَى بابِ بَيتِها، عَلَى مَقعَدٍ فِي أعلَى مِنْطَقَةٍ فِي المَدِينَةِ،

15 c a să-i anunţe pe trecătorii care merg drept pe calea lor:

وَتُنادِي عَلَى المارِّينَ فِي حالِ سَبِيلِهِمْ:

16 „ Cine este nesăbuit să vină aici!“ Iar celui fără minte îi spune:

«تَعالَوْا أيُّها الجُهّالُ،» وَتَقُولُ لِعَدِيمِي الفَهمِ:

17 „ Apele furate sunt dulci, iar pâinea luată pe ascuns este delicioasă!“

«الماءُ المَسرُوقُ ألَذُّ، وَالخُبْزُ المَسرُوقُ أطيَبُ.»

18 D ar acela nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în adâncimile Locuinţei Morţilor.

وَلَكِنَّ الجُهّالَ وَعَدِيمِي الفَهمِ لا يَعرِفُونَ أنَّ المَوتَ هُناكَ، وَأنَّ كُلَّ زُوّارِها سَيَذهَبُونَ إلَى المَوتِ.