Iov 26 ~ ﺃﻳﻮﺏ 26

picture

1 I ov a răspuns:

فَأجابَ أيُّوبُ:

2 Ce bine l-ai ajutat tu pe cel fără putere! Ce bine ai sprijinit tu braţul fără tărie!

«ما أعْجَبَ طَريقَتُكَ فِي مَعُونَةِ الضَّعِيفِ، وَخَلاصِ مَنْ لا قُوَّةَ لَهُ!

3 C e sfaturi bune ai dat tu celui lipsit de înţelepciune! Ce multă înţelegere i-ai arătat!

ما أحْكَمَ مَشُورَتُكَ عَلَى مَنْ لا حِكمَةَ لَهُ! فَها قَدْ ظَهَرَ فَهْمُكَ بِوضُوحٍ!

4 C ui i se datorează aceste cuvinte? A cui suflare a ieşit din tine?

فَمِن أينَ جِئتَ بِمِثلِ هَذِهِ الأقْوالِ؟ وَمَنْ ألهَمَكَ هَذِهِ الأفْكارَ؟

5 C ei din tărâmul umbrelor tremură, cei de sub ape şi locuitorii lor.

«تَرتَجِفُ أرواحُ المَوتَى فِي الأسفَلِ، تَحْتَ المِياهِ العَظِيمَةِ يَسكُنُونَ.

6 L ocuinţa Morţilor este goală înaintea lui Dumnezeu, iar Locul Nimicirii nu este acoperit.

الهاوِيَةُ عارِيَةٌ فِي حَضْرَةِ اللهِ، وَلَيسَ لِمَوْضِعِ الهَلاكِ غَطاءٌ.

7 E l întinde nordul asupra golului şi atârnă pământul pe nimic.

يَمُدُّ السَّماواتِ الشَّمالِيَّةَ عَلَى الفَراغِ، وَيُعَلِّقُ الأرْضَ عَلَى لا شَيءٍ.

8 E l leagă apele în nori groşi, iar norii nu se rup de greutatea lor.

يَحزِمُ المِياهَ فِي سُحُبِهِ الكَثِيفَةِ، فَلا تَتَمَزَّقُ السُّحُبُ تَحتَها.

9 E l acoperă faţa tronului Său, întinzându-Şi norii peste el.

يَحجُبُ وَجهَ البَدرِ، وَيَبْسِطُ سَحابَهُ كَغِطاءٍ فَوقَهُ فَيُخْفِيهِ.

10 E l a însemnat o boltă deasupra apelor, la marginea dintre lumină şi întuneric.

رَسَمَ دائِرَةً تُحَدِّدُ وَجهَ المِياهِ، عِندَ مُلتَقَى الضِّياءِ وَالظُلمَةِ.

11 S tâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la mustrarea Sa.

تَهتَزُّ أساساتُ السَّماواتِ بِذُهُولٍ عِندَما يَنتَهِرُها.

12 P rin puterea Lui a potolit marea şi prin priceperea Lui l-a zdrobit pe Rahab.

هَدَّأ البَحرَ بِقُوَّتِهِ، وَمَزَّقَ رَهَبَ بِفَهْمِهِ.

13 S uflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge şarpele fugar.

بِرُوحِهِ تَصفُو السَّماواتُ، وَيَداهُ طَعَنَتا الحَيَّةَ الهارِبَةَ.

14 A cestea sunt doar marginile căilor Sale şi numai o adiere uşoară auzim de la El. Dar cine poate înţelege tunetul puterii Sale?“

وَما هَذا إلّا لَمحَةٌ مِمّا يَستَطِيعُهُ، وَلا نَسمَعُ إلّا هَمسَةً مِنهُ. فَمَنْ يَستَطِيعُ إذاً أنْ يَفهَمَ رَعْدَ قُوَّتِهِ؟»