1 P rofeţia pe care a primit-o profetul Habacuc. Prima plângere a profetului

The burden that Habakkuk the prophet hath seen:

2 – Până când, Doamne, voi striga după ajutor şi Tu nu vei asculta? Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“ şi Tu nu vei izbăvi?

Till when, O Jehovah, have I cried, And Thou dost not hear? I cry unto Thee -- `Violence,' and Thou dost not save.

3 D e ce mă faci să privesc nedreptatea? De ce trebuie să mă uit la necaz? Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea; peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.

Why dost Thou shew me iniquity, And perversity dost cause to behold? And spoiling and violence before me, And there is strife, and contention doth lift up,

4 D e aceea Legea este fără putere şi dreptatea nu se vede niciodată. Căci cel rău îl împresoară pe cel drept şi astfel dreptatea este pervertită. Răspunsul Domnului

Therefore doth law cease, And judgment doth not go forth for ever, For the wicked is compassing the righteous, Therefore wrong judgment goeth forth.

5 – Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi! Miraţi-vă! Uimiţi-vă! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!

Look ye on nations, and behold and marvel greatly. For a work He is working in your days, Ye do not believe though it is declared.

6 I ată, îi voi ridica pe caldeeni, acel popor crud şi năvalnic, care străbate întinderile pământului pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!

For, lo, I am raising up the Chaldeans, The bitter and hasty nation, That is going to the broad places of earth, To occupy tabernacles not its own.

7 E ste un popor teribil şi înfricoşător; îşi are propria lege şi nu recunoaşte nici o altă autoritate!

Terrible and fearful it, From itself its judgment and its excellency go forth.

8 C aii lui sunt mai rapizi decât leoparzii şi mai sprinteni decât lupii în amurg. Călăreţii lui se avântă, călăreţii lui vin de departe. Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;

Swifter than leopards have been its horses, And sharper than evening wolves, And increased have its horsemen, Even its horsemen from afar come in, They fly as an eagle, hasting to consume.

9 t oţi vin pentru violenţă. Privirile lor sunt aţintite tot înainte şi adună captivi ca nisipul de mulţi.

Wholly for violence it doth come in, Their faces swallowing up the east wind, And it doth gather as the sand a captivity.

10 Î şi bate joc de regi şi-i ia în derâdere pe conducători. Râde de orice fortificaţie, căci îngrămădeşte pământ lângă ea şi o cucereşte.

And at kings it doth scoff, And princes a laughter to it, At every fenced place it doth laugh, And it heapeth up dust, and captureth it.

11 A poi trece ca vântul şi merge mai departe; el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul. A doua plângere a profetului

Then passed on hath the spirit, Yea, he doth transgress, And doth ascribe this his power to his god.

12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne ? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri! Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată! Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!

Art not Thou of old, O Jehovah, my God, my Holy One? We do not die, O Jehovah, For judgment Thou hast appointed it, And, O Rock, for reproof Thou hast founded it.

13 O chii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău; Tu nu poţi să priveşti asuprirea! De ce te uiţi la cei mişei şi taci când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el?

Purer of eyes than to behold evil, To look on perverseness Thou art not able, Why dost Thou behold the treacherous? Thou keepest silent when the wicked Doth swallow the more righteous than he,

14 L -ai făcut pe om asemenea peştilor mării, asemenea târâtoarei care nu are stăpân.

And Thou makest man as fishes of the sea, As a creeping thing -- none ruling over him.

15 D uşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa, îl adună cu mreaja lui, îl strânge în năvodul lui şi de aceea se bucură şi se veseleşte.

Each of them with a hook he hath brought up, He doth catch it in his net, and gathereth it in his drag, Therefore he doth joy and rejoice.

16 D e aceea aduce el jertfe mrejei sale şi arde tămâie năvodului său! Datorită lor, partea lui este bogată şi mâncarea lui este din abundenţă!

Therefore he doth sacrifice to his net, And doth make perfume to his drag, For by them his portion fertile, and his food fat.

17 V a continua el oare să-şi golească mreaja şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic ?

Doth he therefore empty his net, And continually to slay nations spare not?