1 З наеш ли времето, когато раждат дивите кози по канарите? Забелязваш ли кога раждат кошутите?

Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

2 П реброяваш ли колко месеци изпълняват те? Или знаеш ли срока за раждането им? -

Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

3 К огато се навеждат, раждат малките си, Освобождават се от болките си.

Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

4 М алките им заякват, растат в полето; Излизат и не се връщат вече при тях.

Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

5 К ой е пуснал на свобода дивия осел? Или кой е развързал връзките на тоя плах бежанец,

Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

6 З а кой съм направил пустинята за къща И солената земя за негово жилище?

I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

7 Т ой се присмива на градския шум, Нито внимава на викането на този, който го кара.

El rîde de zarva cetăţilor,

8 П ланините, които обикаля, са пасбището му; И търси всякаква зеленина.

Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

9 Щ е благоволи ли дивият вол да ти работи, Или ще нощува ли в твоите ясли?

Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

10 М ожеш ли да впрегнеш дивия вол за оране? Или ще браносва ли той полетата зад тебе?

Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

11 Щ е се облегнеш ли на него, защото силата му е голяма? Или ще повериш ли на него работата си?

Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

12 Щ е се довериш ли на него да ти прибере житото ти И да го събере в гумното ти?

Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

13 К рилата на камилоптицата пляскат весело; Но крилата и перата й благи ли са?

Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

14 З ащото тя оставя яйцата си на земята И ги топли в пръстта,

Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

15 А забравя, че е възможно нога да ги смаже Или полски звяр да ги стъпче.

Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

16 Н оси се жестоко с малките си, като че не са нейни; Трудът й е напразно, защото не я е грижа за опасности:

Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

17 П онеже Бог я е лишил от мъдрост, И не я е обдарил с разум.

Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

18 К огато стане да бяга Присмива се на коня и на ездача му.

Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

19 Т и ли си дал сила на коня? Облякъл си врата му с трептяща грива?

Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

20 Т и ли го правиш да скача като скакалец? Гордото му пръхтене е ужасно.

Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

21 К опае с крак в долината, и се радва на силата си; Излиза срещу оръжията.

Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

22 П рисмива се на страха и не се бои. Нито се обръща назад от меча,

îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

23 Т ула по страната му трещи, И лъскавото копие, и сулицата.

Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

24 С буйство и ярост той гълта земята; И при гласа на тръбата не вярва от радост.

fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

25 Щ ом свири тръбата, той казва: Хо, хо! И от далеч подушва боя, Гърменето на военачалниците и викането.

La sunetul trîmbiţei parcă zice:,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

26 Ч рез твоята ли мъдрост лети на горе ястребът, И простира крилата си към юг?

Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

27 П ри твоята ли заповед се възвишава орелът, И при гнездото си по височините?

Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

28 Ж ивее по канарите, и там се помещава, По върховете на скалите, и по непроходимите места.

El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

29 О т там си съзира плячка, Очите му я съглеждат от далеч.

De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

30 И пилетата му смучат кръв; И дето има трупове, там е той.

Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.