1 О И когато остана сам, ония, които бяха около Него с дванадесетте, Го попитаха за притчите.

Isus a început iarăş să înveţe pe norod lîngă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S'a suit şi a şezut într'o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lîngă mare.

2 И поучаваше ги много с притчи, и казваше им в поучението Си:

Apoi a început să -i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le -o dădea, le spunea:

3 С лушайте: Ето, сеячът излезе да сее.

Ascultaţi! Iată, sămănătorul a ieşit să samene.

4 И когато сееше, някой зърна паднаха край пътя; и птиците дойдоха и ги изкълваха.

Pe cînd sămăna, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: au venit păsările şi au mîncat -o.

5 Д руги паднаха на канаристо място, гдето нямаше много пръст, и скоро поникнаха, защото нямаше дълбока почва;

O altă parte a căzut pe un loc stîncos, unde n'avea mult pămînt: a răsărit îndată, pentrucă n'a dat de un pămînt adînc;

6 а когато изгря слънцето, пригоряха, и понеже нямаха корен, изсъхнаха.

dar, cînd a răsărit soarele, s'a pălit; şi, pentrucă n'avea rădăcină, s'a uscat.

7 И други паднаха между тръните; и тръните порастнаха и ги заглушиха, и не дадоха плод.

O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat -o, şi n'a dat roadă.

8 А другите паднаха на добрата земя, и даваха плод, който растеше и се умножаваше, и принесоха кое тридесет, кое шестдесет и кое сто.

O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.``

9 И каза: Който има уши да слуша, нека слуша.

Apoi a zis: cine are urechi de auzit, să audă.``

10 И когато остана сам, ония, които бяха около Него с дванадесетте, Го попитаха за притчите.

Cînd a fost singur, ceice erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.

11 И каза им: На вас е дадено да познаете тайната на Божието царство; а на ония, външните всичко бива в притчи;

Vouă,`` le -a zis El,,, v'a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru ceice sînt afară din numărul vostru, toate lucrurile sînt înfăţişate în pilde;

12 т ъй щото гледащи да гледат, а да не виждат, и слушащи, да слушат, а да не разбират, да не би да се обърнат и да им се прости.

pentruca,,, măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele.``

13 И казва им: Не разбирате ли тая притча? А как ще разберете всичките притчи?

El le -a mai zis:,, Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?``

14 С еячът сее словото.

Sămănătorul samănă Cuvîntul.

15 А ония край пътя, гдето се сее словото, са тия, които като чуват, Сатана веднага дохожда и грабва посеяното в тях слово.

Cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută lîngă drum, sînt aceia în cari este sămănat Cuvîntul; dar dupăce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvîntul sămănat în ei.

16 С ъщо и посеяното на канаристите места са тия които, като чуят словото, веднага с радост го приемат;

Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută în locurile stîncoase, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie;

17 н ямат, обаче, корен в себе си, но са привременни; после, като настане напаст или гонение, поради словото, веднага се съблазняват.

dar n'au rădăcină în ei, ci ţin pînă la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.

18 П осеяното между тръните са други; те са ония, които са слушали словото;

Alţii sînt cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută între spini; aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul;

19 а светските грижи, примамката на богатството, и пожеланията за други работи, като влязат, заглушават словото, и то става безплодно.

dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, cari îneacă Cuvîntul, şi -l fac astfel neroditor.

20 А посеяното на добрата земя са тия, които слушат словото, приемат го, и дават плод, тридесет, шестдесет, и стократно.

Alţii apoi sînt înfăţişaţi prin sămînţa căzută în pămînt bun. Aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, şi fac roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.``

21 И каза им: Затова ли се донася светилото, за да го турят под шиника или под леглото? Не за това ли, да го поставят на светилника?

El le -a mai zis:,, Oare lumina este adusă ca să fie pusă supt baniţă, sau supt pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic?

22 З ащото няма нещо тайно, освен за да се яви; нито е имало нещо спотаено, освен за да излезе наяве.

Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină.

23 А ко има някой уши да слуша, нека слуша.

Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.``

24 К аза им тоже: Внимавайте в това, което слушате. С каквато мярка мерите, ще ви се отмери, и ще ви се прибави.

El le -a mai zis:,, Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.

25 З ащото който има, нему ще се даде, а който няма, от него ще се отнеме и това, което има.

Căci celui ce are, i se va da; dar dela celce n'are, se va lua şi ce are.``

26 И каза: Божието царство е също, както кога човек хвърли семе в земята;

El a mai zis:,, Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci cînd aruncă un om sămînţa în pămînt;

27 и спи, и става нощ и ден; а как никне и расте, той не знае.

fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămînţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.

28 З емята сама по себе си произвежда, първо ствол, после клас, подир това пълно зърно в класа.

Pămîntul rodeşte singur: întîi un fir verde, apoi spic, după aceea grîu deplin în spic;

29 А когато узрее плодът, начаса изпраща сърпа, защото е настанала жетва.

şi cînd este coaptă roada, pune îndată secerea în ea, pentrucă a venit secerişul.``

30 П ри това каза: На какво да уприличим Божието царство? Или с каква притча да го представим?

El a mai zis:,, Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa?

31 Т о прилича на синапово зърно, което, когато се посее в земята, е по-малко от всичките семена, които са на земята;

Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, cînd este sămănat în pămînt, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pămînt;

32 н о когато се посее, расте, и става по-голямо от всичките злакове, и пуска големи клони, така че под сянката му могат да се подслонят небесните птици.

dar, după ce a fost sămănat, creşte şi se face mai mare decît toate zarzavaturile, şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.``

33 С много такива притчи им прогласяше словото, според както можеха да слушат.

Isus le vestea Cuvîntul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să -L priceapă.

34 А без притча не им говореше; но насаме обясняваше всичко на Своите ученици.

Nu le vorbea de loc fără pildă; dar, cînd era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.

35 И в същия ден, когато се свечери, Исус им казва: Да минем на отвъдната страна.

În aceeaş zi, seara, Isus le -a zis:,, Să trecem în partea cealaltă.``

36 И като оставиха народа, вземат Го със себе си в ладията, тъй както бе; и имаше други ладии с Него.

Dupăce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.

37 И дига се голяма ветрена буря, и вълните се нахвърляха в ладията, тъй че тя вече се пълнеше с вода.

S'a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.

38 А Той беше в задната част, заспал на възглавница; и те Го събуждат и Му казват: Учителю! Нима не Те е грижа че загиваме?

Şi El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis:,,Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?``

39 И Той, като се събуди, смъмра вятъра и рече на езерото: Мълчи! Утихни! И вятърът престана, и настана голяма тишина.

El S'a sculat, a certat vîntul, şi a zis mării:,, Taci! Fără gură!`` Vîntul a stat, şi s'a făcut o linişte mare.

40 И рече им: Защо сте страхливи? Още ли нямате вяра?

Apoi le -a zis:,, Pentruce sînteţi aşa de fricoşi? Tot n'aveţi credinţă?``

41 И голям страх ги обзе; и те си казаха един на друг: Кой е, прочее, Тоя, че и вятърът и езерото Му се покоряват?

I -a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii:,, Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?``