1 “ Is there not a time of hard service for man on earth? Are not his days also like the days of a hired man?

Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

2 L ike a servant who earnestly desires the shade, And like a hired man who eagerly looks for his wages,

Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

3 S o I have been allotted months of futility, And wearisome nights have been appointed to me.

aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

4 W hen I lie down, I say, ‘When shall I arise, And the night be ended?’ For I have had my fill of tossing till dawn.

Mă culc, şi zic:, Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

5 M y flesh is caked with worms and dust, My skin is cracked and breaks out afresh.

Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

6 “ My days are swifter than a weaver’s shuttle, And are spent without hope.

Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

7 O h, remember that my life is a breath! My eye will never again see good.

Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

8 T he eye of him who sees me will see me no more; While your eyes are upon me, I shall no longer be.

Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

9 A s the cloud disappears and vanishes away, So he who goes down to the grave does not come up.

Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

10 H e shall never return to his house, Nor shall his place know him anymore.

Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

11 “ Therefore I will not restrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.

De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

12 A m I a sea, or a sea serpent, That You set a guard over me?

Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

13 W hen I say, ‘My bed will comfort me, My couch will ease my complaint,’

Cînd zic:, Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

14 T hen You scare me with dreams And terrify me with visions,

atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

15 S o that my soul chooses strangling And death rather than my body.

Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

16 I loathe my life; I would not live forever. Let me alone, For my days are but a breath.

Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

17 “ What is man, that You should exalt him, That You should set Your heart on him,

Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

18 T hat You should visit him every morning, And test him every moment?

să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

19 H ow long? Will You not look away from me, And let me alone till I swallow my saliva?

Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

20 H ave I sinned? What have I done to You, O watcher of men? Why have You set me as Your target, So that I am a burden to myself?

Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

21 W hy then do You not pardon my transgression, And take away my iniquity? For now I will lie down in the dust, And You will seek me diligently, But I will no longer be. ”

Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``