1 D o not keep silent, O God! Do not hold Your peace, And do not be still, O God!

(O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!

2 F or behold, Your enemies make a tumult; And those who hate You have lifted up their head.

Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.

3 T hey have taken crafty counsel against Your people, And consulted together against Your sheltered ones.

Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

4 T hey have said, “Come, and let us cut them off from being a nation, That the name of Israel may be remembered no more.”

Veniţi``, zic ei,,, să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``

5 F or they have consulted together with one consent; They form a confederacy against You:

Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:

6 T he tents of Edom and the Ishmaelites; Moab and the Hagrites;

corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,

7 G ebal, Ammon, and Amalek; Philistia with the inhabitants of Tyre;

Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.

8 A ssyria also has joined with them; They have helped the children of Lot. Selah

Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).

9 D eal with them as with Midian, As with Sisera, As with Jabin at the Brook Kishon,

Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,

10 W ho perished at En Dor, Who became as refuse on the earth.

cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.

11 M ake their nobles like Oreb and like Zeeb, Yes, all their princes like Zebah and Zalmunna,

Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

12 W ho said, “Let us take for ourselves The pastures of God for a possession.”

Căci ei zic:,, Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``

13 O my God, make them like the whirling dust, Like the chaff before the wind!

Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,

14 A s the fire burns the woods, And as the flame sets the mountains on fire,

Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!

15 S o pursue them with Your tempest, And frighten them with Your storm.

Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

16 F ill their faces with shame, That they may seek Your name, O Lord.

Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

17 L et them be confounded and dismayed forever; Yes, let them be put to shame and perish,

Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

18 T hat they may know that You, whose name alone is the Lord, Are the Most High over all the earth.

Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;