1 T he words of the Preacher, the son of David, king in Jerusalem.

Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

2 “ Vanity of vanities,” says the Preacher; “Vanity of vanities, all is vanity.”

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

3 W hat profit has a man from all his labor In which he toils under the sun?

Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?

4 O ne generation passes away, and another generation comes; But the earth abides forever.

Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

5 T he sun also rises, and the sun goes down, And hastens to the place where it arose.

Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

6 T he wind goes toward the south, And turns around to the north; The wind whirls about continually, And comes again on its circuit.

Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

7 A ll the rivers run into the sea, Yet the sea is not full; To the place from which the rivers come, There they return again.

Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.

8 A ll things are full of labor; Man cannot express it. The eye is not satisfied with seeing, Nor the ear filled with hearing.

Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

9 T hat which has been is what will be, That which is done is what will be done, And there is nothing new under the sun.

Ce a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.

10 I s there anything of which it may be said, “See, this is new”? It has already been in ancient times before us.

Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune:,, Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

11 T here is no remembrance of former things, Nor will there be any remembrance of things that are to come By those who will come after. The Grief of Wisdom

Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.

12 I , the Preacher, was king over Israel in Jerusalem.

Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

13 A nd I set my heart to seek and search out by wisdom concerning all that is done under heaven; this burdensome task God has given to the sons of man, by which they may be exercised.

Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

14 I have seen all the works that are done under the sun; and indeed, all is vanity and grasping for the wind.

Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

15 W hat is crooked cannot be made straight, And what is lacking cannot be numbered.

Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

16 I communed with my heart, saying, “Look, I have attained greatness, and have gained more wisdom than all who were before me in Jerusalem. My heart has understood great wisdom and knowledge.”

Am zis în mine însumi:,, Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

17 A nd I set my heart to know wisdom and to know madness and folly. I perceived that this also is grasping for the wind.

Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

18 F or in much wisdom is much grief, And he who increases knowledge increases sorrow.

Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.