1 C ând s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în sat,

2 s punându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el, veţi găsi legat un măgăruş pe care nu a încălecat încă nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!

3 D acă vă va zice cineva: «De ce faceţi aceasta?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el. Şi imediat îl va trimite înapoi aici.»“

4 E i s-au dus, au găsit măgăruşul legat lângă uşă, afară în stradă, şi l-au dezlegat.

5 C ei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceţi de dezlegaţi măgăruşul?“

6 E i le-au zis aşa cum le spusese Isus şi aceştia i-au lăsat să plece.

7 A u adus măgăruşul la Isus, şi-au pus hainele peste el, iar Isus S-a aşezat deasupra lui.

8 M ulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri.

9 C ei care mergeau înainte şi cei care-L urmau strigau: „ Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!

10 B inecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în locurile preaînalte!“ Isus curăţă Templul

11 A intrat în Ierusalim, în Templu, s-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile şi, pentru că era deja seara târziu, S-a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.

12 Î n ziua următoare, după ce au ieşit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame.

13 A văzut de departe un smochin care avea frunze şi S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor.

14 A tunci i-a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni roade din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceasta.

15 A u ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei

16 ş i nu lăsa pe nimeni să ducă vreo marfă prin Templu.

17 E l îi învăţa şi le zicea: „Oare nu este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate neamurile.» ? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“

18 C onducătorii preoţilor şi cărturarii au auzit lucrul acesta şi căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulţime era uimită de învăţătura Lui.

19 Ş i ori de câte ori se făcea târziu, Isus şi ucenicii Lui ieşeau afară din cetate. Smochinul uscat. Puterea credinţei

20 D imineaţa, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini.

21 P etru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis: – Rabbi, iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!

22 I sus a răspuns: – Aveţi credinţă în Dumnezeu!

23 A devărat vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“ şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai!

24 D e aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da.

25 Ş i când staţi în picioare rugându-vă, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile.

26 ( Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre.) Autoritatea lui Isus

27 A u intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoţilor, cărturarii şi bătrânii

28 ş i L-au întrebat: – Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate ca să le faci?

29 I sus le-a răspuns: – Vă voi pune o întrebare. Răspundeţi-Mi, şi vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.

30 B otezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!

31 E i au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?».

32 S au să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulţime, fiindcă toţi considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.

33 A şa că I-au răspuns lui Isus: – Nu ştim! Atunci şi Isus le-a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.