1 D upă toate acestea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: – Avraame! – Iată-mă, a răspuns el.

2 D umnezeu i-a spus: – Ia-l pe fiul tău Isaac, pe singurul tău fiu, fiul pe care-l iubeşti, du-te în ţinutul Moria şi jertfeşte-l acolo ca ardere de tot pe unul dintre munţii despre care îţi voi spune.

3 A vraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a înşeuat măgarul, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi şi pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea de tot şi a plecat spre locul despre care i-a spus Dumnezeu.

4 A treia zi, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut locul de departe.

5 A tunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“

6 A vraam a luat lemnele pentru arderea de tot şi le-a pus în spinarea fiului său Isaac, iar el a dus focul şi cuţitul. Şi cei doi au mers împreună.

7 I saac i-a zis tatălui său, Avraam: – Tată! – Da, fiule, a răspuns el. – Avem focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot? l-a întrebat Isaac.

8 – Dumnezeu Însuşi va da mielul pentru arderea de tot, fiule, i-a răspuns Avraam. Şi cei doi şi-au continuat drumul împreună

9 p ână au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l indicase lui Avraam. Acolo Avraam a zidit un altar şi a aranjat lemnele pe el, după care l-a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

10 A poi şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său.

11 D ar Îngerul Domnului l-a strigat din cer: – Avraame! Avraame! – Iată-mă, a răspuns el.

12 – Nu pune mâna pe băiat, i-a spus Îngerul. Nu-i face nimic, pentru că acum ştiu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.

13 A vraam şi-a ridicat privirea şi a văzut un berbec prins cu coarnele într-un tufiş. S-a dus, a luat berbecul şi l-a jertfit ca ardere de tot în locul fiului său.

14 A vraam a numit acel loc „ Domnul va purta de grijă“, motiv pentru care se spune şi astăzi: „La muntele Domnului i se va purta de grijă.“

15 Î ngerul Domnului l-a strigat din cer pentru a doua oară pe Avraam

16 ş i i-a spus: „Jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că, deoarece ai făcut acest lucru şi nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

17 t e voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii, cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării. Urmaşii tăi vor pune stăpânire pe cetăţile duşmanilor lor,

18 i ar prin sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M-ai ascultat.“

19 A vraam s-a întors la slujitorii săi, iar ei s-au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba. Şi Avraam a locuit în Beer-Şeba. Urmaşii lui Nahor

20 D upă toate acestea, a ajuns la Avraam vestea că Milca i-a născut şi ea copii fratelui său, Nahor:

21 p e Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram,

22 p e Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Yidlaf şi pe Betuel.

23 L ui Betuel i s-a născut Rebeca. Pe aceştia opt i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.

24 D e asemenea, Reuma, ţiitoarea lui, i-a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca.