1 S aul îşi dăduse consimţământul la uciderea lui Ştefan. Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuţie împotriva bisericii din Ierusalim şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin regiunile Iudeii şi ale Samariei.

2 N işte oameni evlavioşi l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit mult.

3 S aul însă făcea prăpăd în biserică, intrând prin case, luând cu forţa bărbaţi şi femei şi aruncându-i în închisoare.

4 C ei ce fuseseră împrăştiaţi vesteau Cuvântul pe oriunde treceau.

5 F ilip s-a coborât într-o cetate a Samariei şi le-a predicat pe Cristos.

6 M ulţimile luau aminte în acelaşi gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.

7 C ăci din mulţi demoniaci ieşeau duhuri rele, scoţând strigăte puternice, şi mulţi paralitici şi şchiopi erau vindecaţi.

8 A stfel, a fost o mare bucurie în cetatea aceea.

9 Î n cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria şi uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important.

10 Ş i toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el şi spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «mare»!“

11 Î l ascultau cu luare-aminte pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui.

12 D ar când au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezaţi atât bărbaţi, cât şi femei.

13 C hiar şi Simon însuşi a crezut şi, după ce a fost botezat, stătea tot timpul cu Filip şi se mira văzând semnele şi minunile mari care se făceau.

14 A postolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.

15 C ând au ajuns, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt.

16 C ăci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Isus.

17 A tunci şi-au pus mâinile peste ei, iar aceia au primit Duhul Sfânt.

18 C ând a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani,

19 s punând: – Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, ca oricine peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!

20 P etru însă i-a zis: – Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obţine cu bani!

21 T u n-ai nici parte, nici sorţ în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu!

22 P ocăieşte-te deci de această răutate a ta şi roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ţi ierte această intenţie a inimii tale,

23 c ăci văd că eşti plin de otravă amară şi în lanţul nedreptăţii!

24 S imon a răspuns: – Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce aţi spus să nu vină peste mine!

25 D upă ce au depus mărturie şi au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru şi Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor. Filip şi eunucul etiopian

26 U n înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“

27 F ilip s-a sculat şi s-a dus. Şi iată că un eunuc etiopian, înalt oficial al lui Candake, regina etiopienilor, şi responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim,

28 i ar acum se întorcea de acolo, stând în carul lui de călătorie şi citindu-l pe profetul Isaia.

29 D uhul i-a zis lui Filip: „Du-te şi însoţeşte carul acela!“

30 F ilip a alergat către el şi l-a auzit pe eunuc citindu-l pe profetul Isaia. El l-a întrebat: – Înţelegi ce citeşti?

31 A cesta i-a răspuns: – Cum aş putea, dacă nu mă va îndruma cineva? Şi l-a rugat pe Filip să se suie în car şi să se aşeze lângă el.

32 P asajul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „Ca o oaie care este dusă la tăiere şi ca un miel care tace înaintea celui ce-l tunde, tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.

33 Î n smerenia Lui, dreptatea I-a fost negată. Cine va putea vorbi despre generaţia Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ!“

34 E unucul l-a întrebat pe Filip: – Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva?

35 A tunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus.

36 Î n timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis: – Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?

37 ( Filip a zis: – Dacă crezi din toată inima ta, poţi! El i-a răspuns: – Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!)

38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, iar Filip l-a botezat.

39 C ând au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut şi şi-a continuat drumul bucuros.

40 F ilip s-a pomenit în Azot şi, călătorind spre Cezareea, a vestit Evanghelia prin toate cetăţile, până când a ajuns acolo.