1 Î n acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pune­ţi casa în rânduială căci vei muri. Nu te vei mai face bine!»“

2 A tunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat Domnului astfel:

3 „ Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“ Şi Ezechia a plâns cu amar.

4 A tunci Cuvântul Domnului a venit la Isaia, spunându-i:

5 „ Du-te şi spune-i lui Ezechia că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani.

6 T e voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei şi voi apăra această cetate!

7 A cesta este semnul de la Domnul pentru tine, prin care vei şti că Domnul va împlini ce a promis:

8 v oi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»“ Şi soarele s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.

9 U n psalm al lui Ezechia, regele lui Iuda, scris după boala şi vindecarea sa:

10 „ Ziceam: «În floarea vieţii mele trebuie să trec prin porţile Locuinţei Morţilor; sunt văduvit de restul anilor mei.»

11 A m zis: «Nu-L voi mai vedea pe Domnul, da, pe Domnul, în ţara celor vii; nu voi mai vedea oameni şi nu voi mai fi printre locuitorii lumii.

12 L ocuinţa îmi este smulsă şi luată precum cortul unui păstor. Îmi simt firul vieţii înfăşurat ca de un ţesător care m-ar tăia de la războiul de ţesut; până la noapte Tu îmi vei pune capăt.

13 S trig după ajutor până dimineaţă, dar, ca un leu, El îmi zdrobeşte toate oasele; până la noapte Tu îmi vei pune capăt.

14 A m ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor; am gemut ca o porumbiţă; mi-au obosit ochii uitându-mă în sus. Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»

15 C e aş mai putea spune? El mi-a răspuns şi aceasta este ceea ce El a făcut. Voi umbla smerit în toţi anii vieţii mele, după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.

16 O , Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii şi în toate acestea stă şi viaţa duhului meu. Tu mi-ai dat sănătate şi ai îngăduit să trăiesc.

17 C u siguranţă, spre binele meu am trecut prin această amărăciune, căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa de groapa nimicirii, aruncând înapoia Ta toate păcatele mele.

18 Î ntr-adevăr, Locuinţa Morţilor nu-Ţi poate mulţumi, Moartea nu Te poate lăuda, iar cei ce se coboară în groapă nu pot nădăjdui în credincioşia Ta,

19 c i cel viu, cel viu Te laudă, aşa cum fac şi eu azi. Taţii îşi învaţă copiii despre credincioşia Ta

20 p rin care, Tu, Doamne, m-ai salvat, iar noi vom cânta cu instrumentele cu corzi în toate zilele vieţii noastre, în Casa Domnului.“

21 A tunci Isaia a zis: – Pregătiţi o turtă de smochine, pe care s-o aşezaţi pe rană şi astfel Ezechia se va vindeca.

22 E zechia a întrebat: – Care va fi semnul prin care voi şti că mă voi duce la Casa Domnului ?