1 C ând a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce i-a încurajat, şi-a luat rămas bun şi a plecat în Macedonia.

2 A călătorit prin părţile acelea şi i-a încurajat pe credincioşi prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia,

3 u nde a stat timp de trei luni. Chiar când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, aşa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

4 Î l însoţeau Sopater – fiul lui Pirus din Berea –, Aristarhus şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe precum şi Timotei, Tihicus şi Trofimus din Asia.

5 A ceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat în Troa.

6 I ar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de şapte zile. Învierea lui Eutih

7 Î n prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea, Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii.

8 Î n camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lămpi.

9 P e un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort.

10 P avel a coborât, s-a aplecat asupra lui şi l-a luat în braţe, spunând: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el!“

11 A poi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat.

12 T ânărul a fost adus viu, şi ei au fost nespus de încurajaţi. Pavel îşi ia rămas bun de la bătrânii din Efes

13 N oi ne-am dus înainte la corabie şi am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm şi pe Pavel. Căci aşa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat.

14 C ând s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat în corabie şi ne-am dus în Mitilene.

15 D e acolo am plecat mai departe pe mare, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, (apoi ne-am oprit în Troghilion,) iar în ziua următoare am ajuns în Milet.

16 C ăci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă-i va fi posibil.

17 D in Milet el a trimis la Efes şi i-a chemat pe bătrânii bisericii.

18 C ând aceştia au venit la el, le-a spus următoarele: „Ştiţi că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul,

19 s lujindu-I Domnului cu toată smerenia şi cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor.

20 N -am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă şi învăţându-vă în public şi prin case,

21 ş i mărturisind atât iudeilor, cât şi grecilor despre pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus.

22 Ş i acum, iată că, împins de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo;

23 d oar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

24 Î nsă îmi privesc viaţa ca nefiind de nici un preţ pentru mine, ca să-mi pot sfârşi alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, şi anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu.

25 Ş i acum, iată, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia printre care am umblat predicând Împărăţia.

26 D e aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.

27 C ăci nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu!

28 L uaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu!

29 Ş tiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu cruţă turma;

30 ş i chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor spune lucruri pervertite, ca să-i tragă pe ucenici după ei.

31 D e aceea, vegheaţi, amintindu-vă că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă povăţuiesc pe fiecare cu lacrimi!

32 I ar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească şi să vă dea moştenirea alături de toţi cei sfinţiţi!

33 N -am dorit nici argintul, nici aurul şi nici haina nimănui.

34 V oi înşivă ştiţi că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau împreună cu mine.

35 Î n toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuşi, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti!»“

36 D upă ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toţi şi s-a rugat.

37 T oţi au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel şi l-au sărutat mult.

38 C ăci erau îndureraţi mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, şi anume că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie.