1 D e ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

2 O amenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

3 I au măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

4 Î mbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

5 A semenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

6 E i îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

7 Î şi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

8 S unt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

9 O rfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

10 N eavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

11 Z drobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

12 D in cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

13 S unt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

14 U cigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

15 O chii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

16 N oaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

17 P entru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

18 E i sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

19 A şa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

20 P ântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

21 E i pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

22 T otuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

23 E l le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

24 S unt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

25 D acă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“