1 D e ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

«Perché mai l'Onnipotente non si riserva dei tempi e quelli che lo conoscono non vedono i suoi giorni?

2 O amenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

Alcuni spostano i confini, prendono a forza le greggi e le portano al pascolo;

3 I au măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

portano via l'asino degli orfani e prendono in pegno il bue della vedova:

4 Î mbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

spingono fuori strada i bisognosi, cosí tutti i poveri del paese sono costretti a nascondersi.

5 A semenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

Eccoli, come onagri nel deserto escono al loro lavoro di buon mattino in cerca di cibo; il deserto fornisce cibo per loro e per i loro figli.

6 E i îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

Raccolgono il loro foraggio nei campi e racimolano nella vigna dell'empio

7 Î şi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

Passano la notte nudi, senza vestiti, e non hanno di che coprirsi dal freddo.

8 S unt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

Bagnati dagli acquazzoni dei monti, per mancanza di riparo si stringono alle rocce.

9 O rfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

Altri strappano dalla mammella l'orfano e prendono pegni dai poveri.

10 N eavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

Costringono il povero ad andare senza vestiti e portano via i covoni dell'affamato.

11 Z drobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

Fanno l'olio fra le mura degli empi, pigiano l'uva nei torchi, ma hanno sete.

12 D in cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

Il gemito dei morenti sale dalla città; l'anima dei feriti implora aiuto, ma Dio non presta attenzione al male loro fatto.

13 S unt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

Altri si ribellano alla luce, non conoscono le sue vie e non rimangono nei suoi sentieri.

14 U cigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

L'assassino si alza sul far del giorno, per uccidere il povero e il bisognoso; nella notte invece fa come il ladro.

15 O chii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

L'occhio dell'adultero aspetta il crepuscolo, pensando: "Nessuno mi vedrà" e si mette un velo sulla faccia.

16 N oaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

Di notte penetrano nelle case; di giorno se ne stanno rinchiusi; non conoscono la luce.

17 P entru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

Il mattino è per loro come ombra di morte, perché essi conoscono bene i terrori dell'ombra di morte.

18 E i sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

Passano velocemente sulla superficie delle acque, la loro porzione è maledetta sulla terra, e nessuno entrerebbe piú nelle loro vigne.

19 A şa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

Come la siccità e il calore consumano le acque della neve, cosí fa lo Sceol con chi ha peccato.

20 P ântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

Il grembo materno lo dimentica, i vermi ne mangiano con gusto e non sarà piú ricordato; il malvagio sarà troncato come un albero.

21 E i pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

Egli divorava la sterile che non ha figli e non faceva alcun bene alla vedova!

22 T otuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

Ma Dio con la sua forza trascina via i potenti e, anche se sorgono di nuovo, nessuno può essere sicuro della vita.

23 E l le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

Dà loro sicurezza, ed essi fanno affidamento su di essa; tuttavia i suoi occhi osservano le loro vie.

24 S unt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

Sono innalzati per breve tempo, ma poi non sono piú; sono abbattuti e sono portati via come tutti gli altri; sono falciati come le teste delle spighe di grano.

25 D acă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“

Se cosí non è, chi potrà smentirmi e annullare il valore delle mie parole?».