1 „ M-am uitat apoi şi am văzut toate asupririle care se fac sub soare. Şi iată că lacrimile celor asupriţi nu aveau alinare; puterea era de partea asupritorilor lor şi nu exista scăpare pentru cei persecutaţi.

Mi sono quindi messo a considerare tutte le oppressioni che si commettono sotto il sole, ed ecco, le lacrime degli oppressi, i quali non hanno chi li consoli; dal lato dei loro oppressori c'era la forza, ma neppure essi hanno chi li consoli.

2 A m declarat atunci că este mai bine de morţii care au murit demult, decât de cei vii care sunt încă în viaţă.

Per cui ho ritenuto i morti, che sono già morti, piú felici dei vivi che sono ancora in vita;

3 D ar mai bine decât pentru oricare dintre aceştia, este pentru cel care nu s-a născut încă, pentru cel ce nu a văzut încă faptele rele care sunt făcute sub soare.

ma ancor piú felice degli uni e degli altri, colui che non è mai esistito e non ha ancora visto le azioni malvagie che si commettono sotto il sole.

4 A m văzut că orice osteneală şi orice îndemânare la lucru este pricina invidiei dintre un bărbat şi semenul său, iar aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.

Ho pure visto che ogni fatica e ogni successo nel lavoro risultano in invidia dell'uno contro l'altro. Anche questo è vanità e un cercare di afferrare il vento.

5 « Prostul îşi încrucişează mâinile şi se ruinează.

Lo stolto incrocia le braccia e divora la propria carne.

6 M ai bine puţin cu pace, decât de două ori mai mult cu osteneală şi goană după vânt!»

Val piú una manciata con riposo che due manciate con fatica, cercando di afferrare il vento.

7 A m mai văzut o deşertăciune sub soare:

Ho visto anche un'altra vanità sotto il sole:

8 E xistă câte un om singur-singurel, care nu are nici fii, nici fraţi şi care se osteneşte fără încetare, dar nu se satură de avere. „Pentru cine mă ostenesc, se întreabă el, şi de ce-mi privez sufletul de la plăceri?“ Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău

uno è completamente solo e non ha né figlio né fratello, eppure la sua fatica non ha fine e i suoi occhi non sono sazi di ricchezze. Ma non si chiede: «Per chi mi affatico e mi privo di ogni bene?». Anche questo è vanità e una fatica penosa.

9 E ste mai bine în doi, decât de unul singur, căci doi obţin o plată mai bună pentru munca lor.

Due valgon meglio di uno solo, perché hanno una buona ricompensa per la loro fatica.

10 D acă unul dintre ei va cădea, celălalt îl va ridica, dar vai de cel care cade şi nu există un altul care să-l ridice!

Se infatti cadono, l'uno rialza l'altro; ma guai a chi è solo e cade, perché non ha nessun altro che lo rialzi!

11 T ot astfel, dacă se culcă doi, se încălzesc, dar dacă cineva este singur, cum se poate încălzi?

Cosí pure se due dormono assieme si possono riscaldare; ma uno solo come farà a riscaldarsi?

12 T ot astfel, dacă pe unul singur îl împresoară cineva, doi pot să i se împotrivească, iar funia împletită în trei nu este ruptă uşor.

Se uno può sopraffare chi è solo, due gli possono resistere; una corda a tre capi non si rompe tanto presto.

13 M ai bine tânăr sărac, dar înţelept, decât rege bătrân, însă fără minte şi care niciodată nu se lasă îndrumat,

E' meglio un giovane povero e saggio che un re vecchio e stolto, che non sa piú ricevere ammonimenti.

14 c ăci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din temniţă, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă.

Poiché il giovane è uscito di prigione per regnare, anche se era nato povero nel suo regno.

15 A m văzut cum toţi cei vii, care umblă sub soare, l-au urmat pe tânărul care este al doilea după rege, cel care va domni după acesta.

Ho visto tutti i viventi che camminano sotto il sole unirsi al giovane, che va a mettersi al posto dell'altro.

16 T ot poporul şi toţi cei înaintea cărora mergea el erau fără număr. Totuşi, cei de după el nu se vor mai bucura de acest tânăr. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!»“

Era innumerevole tutto il popolo, tutti quelli che erano stati prima di loro. Tuttavia quelli che verranno dopo non saranno contenti di lui! Anche questo è vanità e un cercare di afferrare il vento.