1 Î n anul morţii regelui Uzia, L-am văzut pe Stăpânul şezând pe un tron înalt şi măreţ, marginea mantiei Lui umplând Templul.

Nell'anno della morte del re Uzziah, io vidi il Signore assiso sopra un trono alto ed elevato, e i lembi del suo manto riempivano il tempio.

2 D easupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau.

Sopra di lui stavano dei serafini; ognuno di essi aveva sei ali: con due si copriva la faccia, con due si copriva i piedi e con due volava.

3 S trigau unul către altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oştirilor! Întreg pământul este plin de slava Lui!“

L'uno gridava all'altro e diceva: «Santo, santo, santo è l'Eterno degli eserciti. Tutta la terra è piena della sua gloria».

4 U şorii şi pragurile s-au cutremurat de glasul lor, iar Casa s-a umplut de fum.

Gli stipiti della porta furono scossi dalla voce di colui che gridava, mentre il tempio si riempí di fumo.

5 A m strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate, şi trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei au văzut pe Împăratul, Domnul Oştirilor!“

Allora io dissi: «Ahimé! Io sono perduto, perché sono un uomo dalle labbra impure e abito in mezzo a un popolo dalle labbra impure; eppure i miei occhi hanno visto il Re, l'Eterno degli eserciti».

6 A tunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.

Allora uno dei serafini volò verso di me, tenendo in mano un carbone ardente, che aveva preso con le molle dall'altare.

7 M i-a atins gura cu el şi a zis: „Iată! Cărbunele acesta ţi-a atins buzele. Acum vina ta este dată la o parte şi păcatul tău este ispăşit.“

Con esso mi toccò la bocca e disse: «Ecco, questo ha toccato le tue labbra, la tua iniquità è rimossa e il tuo peccato è espiato».

8 A poi am auzit glasul Stăpânului, întrebând: – Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi? – Iată-mă! Trimite-mă! am zis eu.

Poi udii la voce del Signore che diceva: «Chi manderò e chi andrà per noi?». Io risposi: «Eccomi, manda me!».

9 E l a zis: – Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le: „Să ascultaţi întruna, dar să nu înţelegeţi şi să priviţi mereu, dar să nu pricepeţi!“

Allora egli disse: «Va' e di' a questo popolo: Ascoltate pure, ma senza comprendere, guardate pure, ma senza discernere!

10 Î mpietreşte inima celor din acest popor! Fă ca urechile lor să audă greu şi închide-le ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să fie vindecaţi!

Rendi insensibile il cuore di questo popolo, indurisci i suoi orecchi e chiudi i suoi occhi, affinché non veda con i suoi occhi, né oda con i suoi orecchi né intenda con il suo cuore, e cosí si converta e sia guarito».

11 A tunci am întrebat: – Până când, Stăpâne? El mi-a răspuns: – Până când cetăţile vor fi prefăcute în ruină şi vor fi lipsite de locuitori, până când casele vor rămâne goale, iar ogoarele devastate şi pustii;

Io dissi: «Fino a quando, Signore?». Egli rispose: «Finché le città siano devastate e senza abitanti, le case siano senza alcun uomo e il paese sia devastato e desolato

12 p ână când Domnul îi va trimite pe toţi departe, iar ţara va rămâne în întregime părăsită.

e finché l'Eterno abbia allontanato la gente e vi sia un grande abbandono in mezzo al paese.

13 C hiar dacă o zecime va rămâne în ea, aceasta va fi pustiită din nou. Dar aşa cum unui terebint sau unui stejar îi rămâne buturuga atunci când este tăiat, tot aşa sămânţa sfântă va fi ca o buturugă în ţară.

Rimarrà ancora un decimo della popolazione, ma a sua volta sarà distrutto come però al terebinto e alla quercia, quando sono abbattuti rimane il ceppo, così una progenie santa sarà il suo ceppo».