1 D a, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

«Salmo di Asaf.» Certamente DIO è buono verso Israele, verso quelli che sono puri di cuore.

2 C ât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să-mi alunece paşii,

Ma quanto a me, quasi inciampavano i miei piedi, e poco mancò che i miei passi sdrucciolassero.

3 c ăci îi invidiam pe cei lăudăroşi când vedeam bunăstarea celor răi.

Poiché portavo invidia ai vanagloriosi, vedendo la prosperità dei malvagi.

4 C ăci ei n-au parte de remuşcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime.

Perché non vi sono dolori nella loro morte, e il loro corpo è pingue.

5 N -au parte de necazul muritorului de rând şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.

Essi non sono tribolati come gli altri mortali, né sono colpiti come gli altri uomini.

6 D e aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă, iar violenţa îi înveleşte ca o manta;

Perciò la superbia li cinge come una collana e la violenza li avvolge come una veste.

7 l i se bulbucă ochii de grăsime, iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura;

I loro occhi escono fuori per il grasso e le immaginazioni perverse del loro cuore traboccano.

8 b atjocoresc şi vorbesc cu răutate; vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire;

Essi scherniscono e tremano perfidamente di opprimere, e parlano con arroganza.

9 î şi înalţă gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul.

Dirigono la loro bocca contro il cielo, e la loro lingua percorre la terra.

10 D e aceea poporul se întoarce spre ei şi soarbe cuvintele lor ca apa.

Perciò la loro gente si volge da quella parte e beve copiosamente alle loro acque,

11 E i zic: „Cum să ştie Dumnezeu şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?“

e dice: «Come è possibile che DIO sappia ogni cosa e che vi sia conoscenza nell'Altissimo?».

12 A şa sunt cei răi: liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie.

Ecco, costoro sono empi, eppure essi sono sempre tranquilli ed accrescono le loro ricchezze.

13 Î ntr-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,

Invano dunque ho purificato il mio cuore e ho lavato le mie mani nell'innocenza.

14 c ăci sunt lovit toată ziua şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă.

Poiché sono colpito tutto il giorno e castigato ogni mattina.

15 D acă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!“, iată că aş trăda neamul fiilor Tăi.

Se avessi detto: «Parlerò anch'io cosí», ecco, avrei rinnegato la generazione dei tuoi figli.

16 M -am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,

Allora ho cercato di comprendere questo, ma la cosa mi è parsa molto difficile.

17 p ână ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu şi am luat aminte la sfârşitul lor.

Finché sono entrato nel santuario di DIO e ho considerato la fine di costoro.

18 Î ntr-adevăr, Tu îi aşezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru.

Certo, tu li metti in luoghi sdrucciolevoli e cosí li fai cadere in rovina.

19 C um sunt pustiiţi într-o clipă! Sunt nimiciţi, sfârşiţi prin lovituri năprasnice.

Come sono distrutti in un momento spazzati via consumati con improvvisi terrori!

20 C a un vis la deşteptare, Stăpâne, aşa le lepezi chipul când Te trezeşti.

Come un sogno al risveglio, cosí tu, o Signore, quando ti risveglierai, disprezzerai la loro vana apparenza.

21 C ând inima-mi era mâhnită şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele,

Quando il mio cuore era inacerbito e mi sentivo trafitto internamente

22 e ram ca o brută fără pricepere; eram ca dobitoacele înaintea Ta.

io ero insensato e senza intendimento; davanti a te ero come una bestia.

23 Î nsă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ţii de mâna dreaptă,

Ma pure io sono sempre con te; tu mi hai preso per la mano destra.

24 m ă călăuzeşti cu sfatul Tău şi apoi mă vei lua în slavă.

Tu mi guiderai col tuo consiglio e poi mi porterai nella gloria.

25 P e cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.

Chi ho io in cielo fuor di te? E sulla terra io non desidero altri che te.

26 C arnea şi inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele şi partea mea de moştenire pe vecie.

La mia carne e il mio cuore possono venir meno, ma DIO è la rocca del mio cuore e la mia parte in eterno.

27 C ăci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri. Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.

Poiché ecco, quelli che si allontanano da te periranno; tu distruggi tutti quelli che, fornicando, si allontanano da te.

28 C ât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu; voi povesti toate isprăvile Tale!

Ma quanto a me, il mio bene è di accostarmi a DIO, io ho fatto del Signore. dell'Eterno, il mio rifugio, per raccontare tutte le opere tue.