1 R ăfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine! Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!

Plead my cause, O Lord, with them that strive with me: fight against them that fight against me.

2 Î narmează-Te cu scut şi cu pavăză! Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!

Take hold of shield and buckler, and stand up for mine help.

3 D ezveleşte-Ţi suliţa şi lancea pentru prigonitorii mei! Grăieşte sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!“

Draw out also the spear, and stop the way against them that persecute me: say unto my soul, I am thy salvation.

4 S ă fie ruşinaţi şi umiliţi cei ce caută să-mi ia viaţa; să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine cei ce-mi plănuiau răul!

Let them be confounded and put to shame that seek after my soul: let them be turned back and brought to confusion that devise my hurt.

5 S ă fie ca pleava luată de vânt şi să-i izgonească îngerul Domnului!

Let them be as chaff before the wind: and let the angel of the Lord chase them.

6 Î ntunecoasă şi alunecoasă să le fie calea, iar îngerul Domnului să-i urmărească!

Let their way be dark and slippery: and let the angel of the Lord persecute them.

7 F ără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ, fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.

For without cause have they hid for me their net in a pit, which without cause they have digged for my soul.

8 D e aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine; să cadă în el în timpul prăpădului.

Let destruction come upon him at unawares; and let his net that he hath hid catch himself: into that very destruction let him fall.

9 A tunci sufletul meu se va bucura în Domnul, mă voi veseli de mântuirea Lui.

And my soul shall be joyful in the Lord: it shall rejoice in his salvation.

10 Î ntreaga-mi fiinţă va exclama: „ Doamne, cine este ca Tine, Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“

All my bones shall say, Lord, who is like unto thee, which deliverest the poor from him that is too strong for him, yea, the poor and the needy from him that spoileth him?

11 N işte martori dezlănţuiţi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.

False witnesses did rise up; they laid to my charge things that I knew not.

12 A stfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine şi îmi pustiesc sufletul.

They rewarded me evil for good to the spoiling of my soul.

13 E u însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac şi îmi smeream sufletul prin post; iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,

But as for me, when they were sick, my clothing was sackcloth: I humbled my soul with fasting; and my prayer returned into mine own bosom.

14 c a un prieten, ba mai mult, ca un frate, umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama, cu capul plecat, cuprins de întristare.

I behaved myself as though he had been my friend or brother: I bowed down heavily, as one that mourneth for his mother.

15 A cum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună, se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns, sfâşiindu -mă fără încetare.

But in mine adversity they rejoiced, and gathered themselves together: yea, the abjects gathered themselves together against me, and I knew it not; they did tear me, and ceased not:

16 C a nişte bufoni batjocoritori scrâşnesc din dinţi împotriva mea!

with hypocritical mockers in feasts, they gnashed upon me with their teeth.

17 S tăpâne, cât vei mai privi? Scapă-mi sufletul de pustiirile lor, şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!

Lord, how long wilt thou look on? rescue my soul from their destructions, my darling from the lions.

18 A poi Te voi lăuda în adunarea cea mare, Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.

I will give thee thanks in the great congregation: I will praise thee among much people.

19 S ă nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!

Let not them that are mine enemies wrongfully rejoice over me: neither let them wink with the eye that hate me without a cause.

20 C ăci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.

For they speak not peace: but they devise deceitful matters against them that are quiet in the land.

21 V orbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha! Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“

Yea, they opened their mouth wide against me, and said, Aha, aha, our eye hath seen it.

22 D oamne, Tu ai văzut; nu tăcea! Stăpâne, nu Te depărta de mine!

This thou hast seen, O Lord: keep not silence: O Lord, be not far from me.

23 R idică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea, apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!

Stir up thyself, and awake to my judgment, even unto my cause, my God and my Lord.

24 J udecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu! Nu-i lăsa să se bucure de mine!

Judge me, O Lord my God, according to thy righteousness; and let them not rejoice over me.

25 N ici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“ Să nu zică: „L-am înghiţit!“

Let them not say in their hearts, Ah, so would we have it: let them not say, We have swallowed him up.

26 S ă fie făcuţi de ruşine şi de râs cei ce se bucură de necazul meu! Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace cei ce se ridică împotriva mea!

Let them be ashamed and brought to confusion together that rejoice at mine hurt: let them be clothed with shame and dishonour that magnify themselves against me.

27 S ă strige de veselie şi să se bucure cei ce îndrăgesc dreptatea mea, cei se spun întotdeauna: „Mărit fie Domnul Care doreşte pacea robului Său!“

Let them shout for joy, and be glad, that favour my righteous cause: yea, let them say continually, Let the Lord be magnified, which hath pleasure in the prosperity of his servant.

28 A tunci limba mea va vesti dreptatea Ta şi lauda Ta toată ziua!

And my tongue shall speak of thy righteousness and of thy praise all the day long.