1 N u strigă înţelepciunea? Nu-şi înalţă priceperea glasul?
¿Acaso no está llamando la sabiduría? ¿Qué, no deja oír su voz la inteligencia?
2 E a se opreşte pe înălţimi, de-a lungul străzilor, la răspântii,
Se para en las colinas, junto al camino; se queda esperando en las encrucijadas.
3 l ângă porţile care duc spre intrarea cetăţii, la uşi, şi strigă cu voce tare:
Deja oír su voz a un lado de las puertas; a la entrada misma de la ciudad exclama:
4 „ Oamenilor, către voi strig şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!
«A ustedes, los hombres, los llamo; a ustedes, los hombres, dirijo mi voz.
5 O , nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa; proştilor, înţelegeţi priceperea!
Muchachos ingenuos, ¡entiendan! Jóvenes necios, ¡recapaciten!
6 A scultaţi, căci am să vă spun lucruri mari! Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!
¡Óiganme, que lo que voy a decirles son cosas muy justas e importantes.
7 C ăci gura mea rosteşte adevărul, iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.
De mi boca sólo sale la verdad; mis labios aborrecen la mentira.
8 T oate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic necinstit sau sucit în ele.
Todas mis palabras son precisas; no hay en ellas dolo ni perversidad.
9 T oate sunt clare pentru cel priceput şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.
Para los sabios y entendidos, todas ellas son contundentes y razonables.
10 P rimiţi îndrumarea mea în loc de argint şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,
Den cabida a mis correcciones, no a la plata; acepten mis conocimientos, no el oro escogido.
11 c ăci înţelepciunea este mai preţioasă decât mărgăritarele şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.
Yo, la sabiduría, valgo más que las piedras preciosas! ¡Ni lo más deseable puede compararse conmigo!
12 E u, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa; eu găsesc cunoştinţa şi chibzuinţa.
»Yo, la sabiduría, convivo con la cordura; en mí se hallan el conocimiento y el consejo.
13 F rica de Domnul te face să urăşti răul. Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa, calea rea şi gura care vorbeşte lucruri stricate.
El temor del Señor es aborrecer el mal; yo aborrezco la soberbia y la arrogancia, el mal camino y la boca perversa.
14 A l meu este sfatul şi înţelepciunea răsunătoare; a mea este priceperea, a mea este puterea.
En mí se hallan el consejo y el buen juicio; yo soy la inteligencia; mío es el poder.
15 P rin mine domnesc împăraţii şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.
Por mí llegan los reyes al trono y los príncipes imparten justicia.
16 P rin mine guvernează prinţii şi toţi nobilii care conduc pământul.
Por mí gobiernan los jefes y príncipes, y todos los que rigen con justicia.
17 E u iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută mă vor găsi.
Yo amo a los que me aman, y dejo que me hallen los que en verdad me buscan.
18 E u aduc bogăţie şi onoare, belşug şi bunăstare.
Las riquezas y la honra me acompañan, las verdaderas riquezas y la justicia.
19 R odul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat; profitul meu întrece argintul ales.
Mis frutos son mejores que el oro más refinado; mis ganancias sobrepasan a la plata escogida.
20 E u merg pe calea dreptăţii, pe mijlocul cărărilor justiţiei,
Yo voy por el camino recto; camino por las sendas de la justicia,
21 c a să le dau o moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.
para dar su herencia a los que me aman, para saturarlos de tesoros.
22 D omnul m-a creat ca cea dintâi dintre căile Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
»Desde el principio, el Señor me poseía; desde antes de que empezara sus obras.
23 E u am fost desemnată din veşnicie, de la început, înainte de a fi pământul.
Desde el principio mismo fui establecida, desde antes de que la tierra existiera.
24 E u am fost născută când nu erau oceanele, când nu erau izvoare încărcate cu apă.
Fui engendrada antes de los abismos, antes de que existieran los grandes manantiales.
25 Î nainte de aşezarea munţilor, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
Fui engendrada antes de que se formaran los montes y las colinas.
26 c ând El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
Aún no había creado él la tierra ni los campos, ni los primeros granos de arena del mundo,
27 C ând a întocmit El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe faţa adâncului,
¡y ya estaba yo ahí! Mientras él formaba los cielos y trazaba el arco sobre la faz del abismo,
28 c ând a pironit norii sus şi a întărit izvoarele adâncului,
mientras afirmaba las nubes en las alturas, mientras reforzaba las fuentes del abismo,
29 c ând a dat mării porunca Lui, ca apele să nu treacă peste hotărârea Sa, când a trasat temeliile pământului,
mientras establecía los límites del mar para que las aguas no traspasaran su cauce, ¡mientras afirmaba los fundamentos de la tierra!
30 e u eram meşterul de lângă El şi zi de zi aveam parte de desfătări, jucând neîncetat în prezenţa Lui,
Yo estaba a su lado, ordenándolo todo, danzando alegremente todos los días, disfrutando siempre de su presencia,
31 j ucând pe întinderea pământului Lui şi găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.
regocijándome en la tierra, su creación; ¡deleitándome con el género humano!»
32 A cum deci, fiilor, ascultaţi-mă! Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!
Hijos, por favor, ¡escúchenme! ¡Dichosos los que siguen mis caminos!
33 A scultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi; n-o ignoraţi!
Sean sabios y préstenme atención; no dejen de lado la disciplina.
34 B inecuvântat este omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, aşteptând la pragul uşii mele.
Dichoso el hombre que me escucha y todo el tiempo se mantiene vigilante a las puertas de mi casa.
35 F iindcă oricine mă găseşte pe mine, găseşte viaţa şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.
El que me halla, ha encontrado la vida y alcanzado el favor del Señor.
36 D ar cel care dă greş în a mă găsi se răneşte singur; toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.“
El que peca contra mí, se daña a sí mismo; el que me aborrece, ama a la muerte.