1 D uhul îmi este zdrobit, mi se sting zilele, mormântul mă aşteaptă.

»La vida se me escapa. Mis días se acortan. El sepulcro me está esperando.

2 S unt înconjurat de batjocoritori, ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor.

Estoy rodeado de gente burlona, y tengo que verlos derramar su amargura.

3 P une-Te zălog pentru mine! Cine ar putea răspunde pentru mine?

»Dios mío, ¡ten la bondad de ser mi fiador! Si tú no respondes por mí, ¿quién más podría hacerlo?

4 P entru că Tu le-ai închis minţile ca să nu înţeleagă, de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.

Has ofuscado la inteligencia de éstos, y no permitirás que salgan triunfantes.

5 C el ce-şi trădează prietenii pentru câştig, copiilor aceluia li se vor închide ochii.

El que traiciona a su amigo por ganancia, verá desfallecer de hambre a sus hijos.

6 E l m-a făcut de pomină pentru oameni şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă.

»Tú me has puesto en la boca de todos, y los que me ven se burlan de mí.

7 O chii mi se-ntunecă de durere şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.

El dolor me va nublando la vista, y mis pensamientos se van ofuscando.

8 C ei drepţi sunt înmărmuriţi când văd aceasta; cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.

Ante esto, los hombres buenos se asombran y los inocentes se rebelan contra los malvados;

9 T otuşi cei drepţi se ţin de calea lor şi cei cu mâinile curate vor fi şi mai tari.

los hombres buenos mantienen su postura, y los hombres honrados se revisten de fuerza.

10 D ar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi să-mi vorbiţi! Nu voi găsi însă nici un înţelept între voi.

¡Vengan acá, todos ustedes, vengan! ¡Ya sé que ninguno de ustedes es sabio!

11 Z ilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit şi chiar şi dorinţele inimii mele.

Mis años pasan, mis planes se malogran, lo mismo que los designios de mi corazón,

12 O amenii aceştia fac din noapte zi şi înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»

pero ustedes cambian la noche en día; aún está oscuro, y dicen que está amaneciendo.

13 D acă mă uit la Locuinţa Morţilor ca la casa mea, dacă îmi fac culcuşul în întuneric,

Si mi única esperanza es el sepulcro, y he de yacer en medio de tinieblas;

14 d acă zic gropii: «Eşti tatăl meu!» şi viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,

si he de reconocer como “padre” al sepulcro, y llamar “madre” y “hermanas” a los gusanos,

15 u nde îmi mai este nădejdea? Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?

entonces ¿qué otra esperanza me queda? Si acaso la hay, ¿dónde está, que no la veo?

16 S e va pogorî ea la porţile Locuinţei Morţilor? Vom coborî împreună în ţărână?“

¡Bajará conmigo hasta el sepulcro, y allí descansaremos, envueltos en el polvo!»