1 R ugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un şighionot.

Preghiera del profeta Abacuc, sul tono delle lamentazioni.

2 – Doamne, am auzit de faima Ta! Lucrările Tale, Doamne, îmi inspiră teamă! Lucrează şi în cursul acestor ani! Fă-le cunoscute şi odată cu trecerea acestor ani! Dar, la mânie, adu-Ţi aminte de îndurare!

Signore, io ho udito il tuo messaggio e sono preso da timore. Signore, da’ vita all’opera tua nel corso degli anni! Nel corso degli anni falla conoscere! Nell’ira, ricòrdati di avere pietà!

3 D umnezeu vine din Teman şi Cel Sfânt – din muntele Paran. Sela Splendoarea Lui acoperă cerurile, iar lauda Lui umple pământul.

Dio viene da Teman, il Santo viene dal monte Paran. La sua gloria copre i cieli, la terra è piena della sua lode.

4 S trălucirea Lui este ca lumina şi din mâna Lui ies raze; acolo îi este ascunsă puterea.

Il suo splendore è pari alla luce, dei raggi partono dalla sua mano; là si nasconde la sua potenza.

5 Î naintea Lui merge molima, iar flacăra calcă pe urmele Sale.

Davanti a lui cammina la peste, la febbre ardente segue i suoi passi.

6 E l se opreşte şi măsoară pământul; se uită şi face popoarele să tremure. Munţii cei trainici se sfărâmă, iar dealurile cele vechi se pleacă. Cărările Lui sunt veşnice.

Egli si ferma e scuote la terra; guarda e fa tremare le nazioni. I monti eterni si frantumano, le colline secolari si abbassano; le sue vie sono quelle di un tempo.

7 A m văzut corturile lui Cuşan în necaz şi colibele ţării lui Midian tremurând.

Vedo le tende d’Etiopia sotto il dolore, i padiglioni del paese di Madian sono sconvolti.

8 S -a înfuriat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se arată mânia Ta? Împotriva mării s-a aprins furia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?

O Signore, ti adiri forse contro i fiumi? È forse contro i fiumi che si accende la tua ira, o è contro il mare che va il tuo sdegno, mentre tu avanzi sui tuoi cavalli, sui tuoi carri vittoriosi?

9 A rcul Îţi este dezvelit, iar săgeţile se află sub jurământ, la dispoziţia poruncii Tale. Sela Tu despici pământul prin râuri.

Hai estratto il tuo arco; le frecce lanciate dalla tua parola sono esecrazioni. Tu fendi la terra in tanti letti dei fiumi.

10 M unţii Te-au văzut şi s-au cutremurat. Potopul de ape s-a revărsat, iar adâncul şi-a făcut auzit glasul şi şi-a înălţat valurile.

I monti ti vedono e tremano; si riversano torrenti d’acqua, l’abisso fa udire la sua voce. Il sole alza in alto le mani;

11 S oarele şi luna s-au oprit în înălţimi la sclipirea săgeţilor Tale care pornesc, la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.

la luna si ferma nella sua dimora, alla luce delle tue saette che partono al lampeggiare della tua lancia che brilla.

12 T u străbaţi pământul cu indignare şi treieri neamurile cu mânie.

Tu percorri la terra con furore, tu schiacci le nazioni nella tua ira.

13 A i ieşit ca să-Ţi eliberezi poporul, ca să-l izbăveşti pe unsul Tău. Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutăţii, l-ai dezbrăcat din cap până-n picioare! Sela

Tu esci per salvare il tuo popolo, per liberare il tuo unto; tu abbatti la cima della casa dell’empio e la demolisci fino alle fondamenta.

14 I -ai străpuns capul cu propriile-i săgeţi, atunci când războinicii lui s-au dezlănţuit ca să ne împrăştie! Bucuria lor a fost atunci ca a celor ce-l devorează pe sărac fără să ştie nimeni.

Tu trafiggi con le loro stesse frecce la testa dei suoi capi, che vengono come un uragano per disperdermi, gridando di gioia, come se già divorassero l’infelice nei loro nascondigli.

15 T u păşeşti pe mare cu caii Tăi, agitând apele cele mari.

Con i tuoi cavalli tu calpesti il mare, le grandi acque spumeggianti.

16 C ând am auzit, mi s-a cutremurat trupul! La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele! Mi-a intrat putrezirea în oase şi am început să tremur din genunchi! Totuşi voi aştepta liniştit ziua necazului ce se va abate peste poporul care ne va ataca.

Ho udito, e le mie viscere fremono, le mie labbra tremano a quel rumore. Un tarlo mi entra nelle ossa, io tremo a ogni passo; aspetto in silenzio il giorno dell’angoscia, quando il nemico marcerà contro il popolo per assalirlo.

17 C hiar dacă smochinul nu înfloreşte şi în vii nu mai este rod, chiar dacă lipseşte rodul din măslin şi ogoarele nu mai dau hrană, chiar dacă turma din ţarc este nimicită şi nu mai sunt vite în grajduri,

Infatti il fico non fiorirà, non ci sarà più frutto nelle vigne; il prodotto dell’ulivo verrà meno, i campi non daranno più cibo, le greggi verranno a mancare negli ovili e non ci saranno più buoi nelle stalle;

18 e u tot mă voi bucura în Domnul şi mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!

ma io mi rallegrerò nel Signore, esulterò nel Dio della mia salvezza.

19 D omnul, Stăpânul, este tăria mea! El îmi face picioarele ca ale căprioarelor şi mă face să păşesc pe înălţimile mele. Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu corzi.

Dio, il Signore, è la mia forza; egli renderà i miei piedi come quelli delle cerve e mi farà camminare sulle alture. Al direttore del coro. Per strumenti a corda.