1 A llora Giobbe rispose e disse:

Iov a răspuns:

2 « Porgete bene ascolto alle mie parole, sia questa la consolazione che mi date.

„Ascultaţi cu atenţie cuvintele mele! Aceasta este mângâierea pe care v-o cer.

3 S opportatemi, lasciate che io parli, e quando avrò parlato tu mi potrai deridere.

Lăsaţi-mă să vorbesc, iar atunci când voi termina, vă puteţi bate joc.

4 M i lamento forse di un uomo? E come farei a non perdere la pazienza?

Este plângerea mea adresată unui om? Şi de ce n-aş fi nerăbdător?

5 G uardatemi, stupite, mettetevi la mano sulla bocca.

Priviţi-mă, miraţi-vă şi puneţi-vă mâna la gură!

6 Q uando ci penso, ne sono smarrito e la mia carne è presa da un brivido.

Când mă gândesc la acestea mă înspăimânt şi un tremur îmi cuprinde trupul.

7 P erché mai vivono gli empi? Perché arrivano alla vecchiaia e anche crescono di forze?

De ce trăiesc cei răi, de ce ajung la bătrâneţe şi se întăresc în putere?

8 L a loro discendenza prospera sotto i loro sguardi intorno ad essi, i loro germogli fioriscono sotto gli occhi loro.

Îşi văd copiii aşezaţi în jurul lor şi urmaşii cum propăşesc sub ochii lor.

9 L a loro casa è in pace, al sicuro da spaventi, la verga di Dio non li colpisce.

Casele lor sunt în siguranţă, fără teamă, nici o nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.

10 I l loro toro monta e non sbaglia, la loro vacca figlia senz’abortire.

Taurii lor sunt întotdeauna prăsitori, vacile lor zămislesc şi niciodată nu leapădă.

11 M andano fuori come un gregge i loro piccini, e i loro figli saltano e ballano.

Îşi lasă copilaşii să se împrăştie ca o turmă şi copiii lor zburdă pe lângă ei.

12 C antano al suono del timpano e della cetra, si rallegrano al suono della zampogna.

Ei cântă la tamburină şi harfă şi se bucură la sunetul fluierului.

13 P assano felici i loro giorni, poi scendono in un attimo nel soggiorno dei morti.

Ei îşi trăiesc zilele în bunăstare şi se coboară în Locuinţa Morţilor în pace.

14 E ppure dicevano a Dio: “Ritìrati da noi! Noi non ci curiamo di conoscere le tue vie!

Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi! Nu vrem să cunoaştem căile Tale.

15 C he cos’è l’Onnipotente perché lo serviamo? Che guadagneremo a pregarlo?”

Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim? Ce câştigăm dacă ne rugăm Lui?»

16 E cco, non hanno essi in mano la loro felicità? (Lungi da me il consiglio degli empi!).

Nu se bucură ei de bunăstarea lor? Departe de mine însă sfatul celor răi!

17 Q uando mai la lampada degli empi si spegne, piomba loro addosso la rovina e Dio, nella sua ira, li retribuisce con castighi?

De câte ori li se stinge candela celor răi şi vine nenorocirea peste cei ca ei? Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?

18 Q uando mai sono essi come paglia al vento, come pula portata via dall’uragano?

Sunt ei ca paiul înaintea vântului şi ca pleava luată de furtună?

19 “ Dio”, mi dite, “tiene in serbo il castigo per i figli dell’empio”. Ma punisca lui stesso! Che lo senta lui,

Voi ziceţi: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!» Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să-şi dea seama!

20 c he veda con i propri occhi la sua rovina e beva egli stesso l’ira dell’Onnipotente!

Ochii lui să vadă nimicirea lui şi el să bea din mânia Celui Atotputernic.

21 C he importa all’empio della sua famiglia dopo di lui, quando il numero dei suoi mesi è ormai compiuto?

Căci ce-i pasă lui de familia pe care o lasă în urmă, când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?

22 S ’insegnerà forse a Dio la scienza? A lui che giudica quelli di lassù?

Îl va învăţa cineva pe Dumnezeu cunoştinţa, pe El, Cel Care judecă pe cei înălţaţi?

23 L ’uno muore in mezzo al suo benessere quand’è pienamente tranquillo e felice,

Un om moare în plină putere, în deplină siguranţă şi fără greutăţi,

24 h a i secchi pieni di latte, e fresco il midollo delle ossa.

cu trupul plin de grăsime şi cu măduva mustind în oasele lui.

25 L ’altro muore con l’amarezza nel cuore, senz’aver mai gustato il bene.

Iar un altul moare cu amărăciune în suflet, fără să fi gustat niciodată fericirea.

26 E ntrambi giacciono ugualmente nella polvere e i vermi li ricoprono.

Totuşi amândoi stau în ţărână şi viermii îi acoperă.

27 A h! Li conosco i vostri pensieri, i piani che formate per abbattermi!

Ştiu bine ce gândiţi, planurile prin care vreţi să-mi faceţi rău.

28 V oi dite: “Dov’è la casa del potente? Dov’è la tenda che ospitava gli empi?”

Voi ziceţi: «Unde este casa celui mare? Unde este cortul locuinţei celor răi?»

29 N on avete dunque interrogato quelli che hanno viaggiato? Voi non vorrete negare quello che attestano;

Nu i-aţi întrebat pe cei ce călătoresc şi n-aţi luat voi aminte la mărturia lor,

30 c he, cioè, il malvagio è risparmiato nel dì della rovina, che nel giorno dell’ira egli sfugge.

potrivit căreia cel rău e cruţat în ziua nenorocirii şi scăpat în ziua mâniei?

31 C hi gli rimprovera in faccia la condotta? Chi gli rende quel che ha fatto?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îl răsplăteşte pentru ce a făcut?

32 E gli è portato alla sepoltura con onore e veglia egli stesso sulla sua tomba.

Când e dus în groapă, i se pune o strajă la mormânt.

33 L ievi sono a lui le zolle della valle; dopo, tutta la gente segue le sue orme; e, anche prima, una folla immensa fu come lui.

Bulgării din vale îi sunt dulci; toţi oamenii merg după el şi o mulţime fără număr merge înaintea lui.

34 P erché dunque mi offrite consolazioni vane? Delle vostre risposte altro non resta che falsità».

Deci cum mă veţi mângâia voi cu vorbe deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“