1 I l cuore del re, nella mano del Signore, è come un corso d’acqua; egli lo dirige dovunque gli piace.

Inima regelui este în mâna Domnului, El o îndrumă ca pe cursul unei ape, oriunde vrea El.

2 T utte le vie dell’uomo gli sembrano rette, ma il Signore pesa i cuori.

Omului i se par drepte toate căile lui, dar Cel Ce cântăreşte inimile este Domnul.

3 P raticare la giustizia e l’equità è cosa che il Signore preferisce ai sacrifici.

A face dreptate şi judecată este mai plăcut Domnului decât o jertfă.

4 G li occhi alteri e il cuore superbo, lucerna degli empi, sono peccato.

Privirea trufaşă şi inima îngâmfată, candela celor răi, acestea sunt păcate.

5 I disegni dell’uomo diligente conducono sicuramente all’abbondanza, ma chi troppo si affretta non fa che cadere nella miseria.

Planurile celui harnic duc la belşug, dar cel pripit ajunge sărac.

6 I tesori acquistati con lingua bugiarda sono un soffio fugace di gente che cerca la morte.

Averea câştigată cu o limbă mincinoasă este un abur trecător, o cursă a morţii.

7 L a violenza degli empi li porta via, perché rifiutano di praticare l’equità.

Violenţa celor răi îi spulberă pentru că refuză să facă ce este drept.

8 L a via del colpevole è tortuosa, ma l’innocente opera con rettitudine.

Calea bărbatului vinovat este întortocheată, dar purtarea celui nevinovat este dreaptă.

9 M eglio abitare sul canto di un tetto, che in una gran casa con una moglie rissosa.

Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să împarţi casa cu o soţie cicălitoare!

10 L ’empio desidera fare il male; il suo amico stesso non trova pietà ai suoi occhi.

Sufletul celui rău doreşte răul; semenul lui n-are nici o trecere înaintea lui.

11 Q uando il beffardo è punito, l’ingenuo diventa saggio; quando s’istruisce il saggio, egli acquista scienza.

Când este pedepsit un batjocoritor, nesăbuitul devine înţelept; când se dă învăţătură celui înţelept, el primeşte cunoştinţă.

12 I l giusto tiene d’occhio la casa dell’empio e precipita gli empi nelle sciagure.

Cel Drept priveşte la casa celui rău şi-l duce pe acesta spre ruină.

13 C hi chiude l’orecchio al grido del povero griderà anch’egli, e non gli sarà risposto.

Aceluia ce-şi astupă urechea la strigătul săracului, nu i se va răspunde nici lui când va striga.

14 U n dono fatto in segreto placa la collera, e un regalo dato in privato, l’ira violenta.

Un dar oferit în secret potoleşte mânia şi o mită dată pe ascuns linişteşte cea mai aprigă mânie.

15 F ar ciò che è retto è una gioia per il giusto, ma è una rovina per i malfattori.

Este o bucurie pentru cel drept să facă ce este corect, dar pentru cei ce săvârşesc nedreptatea este o groază.

16 L ’uomo che smarrisce la via del buon senso riposerà nell’assemblea dei defunti.

Omul care se îndepărtează de cărarea chibzuinţei se va odihni în adunarea celor morţi.

17 C hi ama godere sarà bisognoso, chi ama il vino e l’olio non arricchirà.

Cine iubeşte distracţia va ajunge sărac şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul nu se va îmbogăţi.

18 L ’empio serve di riscatto al giusto; e il perfido, agli uomini retti.

Cel rău devine preţ de răscumpărare pentru cel drept şi cel necredincios pentru cel integru.

19 M eglio abitare in un deserto, che con una donna rissosa e stizzosa.

Mai bine să locuieşti singur în pustie, decât cu o soţie cicălitoare şi supărăcioasă.

20 I n casa del saggio ci sono tesori preziosi e olio, ma l’uomo stolto dà fondo a tutto.

Comori de preţ şi untdelemn sunt în casa celui înţelept, dar cel prost risipeşte tot ce are.

21 C hi ricerca la giustizia e la bontà troverà vita, giustizia e gloria.

Cine urmăreşte dreptatea şi bunătatea găseşte viaţă, bunăstare şi onoare.

22 I l saggio dà la scalata alla città dei forti e abbatte il baluardo in cui essa confidava.

Înţeleptul cucereşte cetatea celor viteji şi doboară fortăreaţa în care aceştia se încred.

23 C hi sorveglia la sua bocca e la sua lingua preserva se stesso dall’angoscia.

Cine îşi păzeşte gura şi limba se protejează pe sine însuşi de necazuri.

24 I l nome del superbo insolente è: beffardo; egli fa ogni cosa con furore di superbia.

„Batjocoritor“ este numele celui mândru şi arogant, al celui ce se comportă cu o mândrie plină de obrăznicie.

25 I desideri del pigro lo uccidono, perché le sue mani rifiutano di lavorare.

Pofta leneşului îl omoară pentru că mâinile lui refuză să lucreze.

26 C ’è chi da mattina a sera desidera avidamente, ma il giusto dona senza mai rifiutare.

Toată ziua pofteşte mai mult, dar cel drept dă fără reţinere.

27 I l sacrificio dell’empio è cosa abominevole; quanto più se l’offre con intento malvagio!

Jertfa celor răi este o urâciune, cu cât mai mult când aceştia o aduc cu intenţie rea!

28 I l testimone bugiardo perirà, ma l’uomo che ascolta potrà sempre parlare.

Martorul fals va pieri dar cel care ascultă va avea ultimul cuvânt.

29 L ’empio fa la faccia tosta, ma l’uomo retto rende ferma la sua condotta.

Cel rău ia o înfăţişare obraznică, dar cel integru îşi gândeşte bine calea.

30 N on c’è saggezza, non intelligenza, non consiglio che valga contro il Signore.

Nu există nici înţelepciune, nici pricepere şi nici vreun plan care să reuşească împotriva Domnului.

31 I l cavallo è pronto per il giorno della battaglia, ma la vittoria appartiene al Signore.

Calul este pregătit pentru ziua luptei, dar biruinţa este a Domnului.