1 D avid I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul.

David habló las palabras de este cántico al Señor el día que el Señor lo libró de la mano de todos sus enemigos y de la mano de Saúl.

2 E l a zis: „ Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!

Y dijo: “El Señor es mi roca, mi baluarte y mi libertador;

3 D umnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea şi mântuitorul meu! Tu mă scapi de asuprire!

Mi Dios, mi roca en quien me refugio; Mi escudo y el poder de mi salvación, mi altura inexpugnable y mi refugio; Salvador mío, Tú me salvas de la violencia.

4 E u Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

Invoco al Señor, que es digno de ser alabado, Y soy salvo de mis enemigos.

5 M ă înfăşuraseră valurile morţii, mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii!

Las ondas de la muerte me cercaron, Los torrentes de iniquidad me atemorizaron,

6 L egăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră, mă prinseseră laţurile morţii.

Los lazos del Seol (región de los muertos) me rodearon, Las redes de la muerte surgieron ante mí.

7 D ar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, L-am chemat pe Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul din Templul Său şi strigătul meu a ajuns până la urechile Sale.

En mi angustia invoqué al Señor, Sí, clamé a mi Dios; Desde Su templo oyó mi voz, Y mi clamor llegó a Sus oídos.

8 A tunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s-au zgâlţâit, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

Entonces la tierra se estremeció y tembló, Los cimientos de los cielos temblaron Y fueron sacudidos, porque El se indignó.

9 F um se ridica din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea.

Humo subió de Su nariz, Y el fuego de Su boca consumía; Carbones fueron por él encendidos.

10 A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.

Inclinó también los cielos, y descendió Con densas tinieblas debajo de Sus pies.

11 C ălărea pe un heruvim şi zbura; plutea pe aripile vântului.

Cabalgó sobre un querubín, y voló; Y apareció sobre las alas del viento.

12 Î ntunericul Şi-l aşternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape şi nori deşi.

De tinieblas hizo pabellones a Su alrededor, Abundantes aguas, densos nubarrones.

13 D in strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieşeau cărbuni aprinşi.

Del fulgor de Su presencia Ascuas de fuego se encendieron.

14 D omnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul.

Tronó el Señor desde los cielos, Y el Altísimo dio Su voz.

15 A aruncat săgeţi, risipindu-i pe duşmani, a trimis fulgerul şi i-a pus pe fugă.

Envió flechas, y los dispersó, Relámpagos, y los confundió.

16 L a mustrarea Domnului, la suflarea nărilor Lui, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii.

Entonces los abismos del mar aparecieron, Los cimientos del mundo quedaron al descubierto, Por la reprensión del Señor, Por el soplo del aliento de Su nariz.

17 E l S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,

Extendió la mano desde lo alto y me tomó; Me sacó de las muchas aguas.

18 m -a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.

Me libró de mi poderoso enemigo, De los que me aborrecían, pues eran más fuertes que yo.

19 E i m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.

Se enfrentaron a mí el día de mi infortunio, Pero el Señor fue mi sostén.

20 E l m-a scos la loc larg, m-a izbăvit pentru că El îşi găseşte plăcerea în mine.

También me sacó a un lugar espacioso; Me rescató, porque se complació en mí.

21 D omnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,

El Señor me ha premiado conforme a mi justicia; Conforme a la pureza de mis manos me ha recompensado.

22 c ăci am păzit căile Domnului şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu;

Porque he guardado los caminos del Señor, Y no me he apartado impíamente de mi Dios.

23 t oate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi nu m-am depărtat de hotărârile Lui;

Pues todas Sus ordenanzas estaban delante de mí, Y en cuanto a Sus estatutos, no me aparté de ellos.

24 a m fost fără pată înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuire.

También fui íntegro (intachable) para con El, Y me guardé de mi iniquidad.

25 D omnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mea înaintea ochilor Săi.

Por tanto el Señor me ha recompensado conforme a mi justicia, Conforme a mi pureza delante de Sus ojos.

26 C u cel credincios, Tu Te arăţi credincios, cu cel drept, Tu Te arăţi drept;

Con el benigno (leal) Te muestras benigno (leal), Con el hombre íntegro Te muestras íntegro;

27 c u cel curat, Tu Te arăţi curat, dar cu cel înşelător, Tu Te arăţi împotrivitor.

Con el puro eres puro, Y con el perverso eres sagaz.

28 T u mântuieşti poporul smerit, dar cu privirea Ta îl smereşti pe cel trufaş.

Salvas al pueblo afligido, Pero Tus ojos están sobre los altivos A quienes Tú humillas.

29 T u eşti candela mea, Doamne! Domnul îmi luminează întunericul.

Porque Tú eres mi lámpara, oh Señor; El Señor alumbra mis tinieblas.

30 C u Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.

Pues contigo aplastaré ejércitos, Con mi Dios escalaré murallas.

31 C ât despre Dumnezeu, Calea Lui este desăvârşită, Cuvântul Domnului este încercat; El este un scut pentru toţi cei ce se încred în El.

En cuanto a Dios, Su camino es perfecto; Acrisolada es la palabra del Señor; El es escudo a todos los que a El se acogen.

32 C ine este Dumnezeu în afară de Domnul ? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

Pues ¿quién es Dios, fuera del Señor ? ¿Y quién es roca, sino sólo nuestro Dios?

33 D umnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mi-a făcut desăvârşită calea.

Dios es mi fortaleza poderosa, Y el que pone al íntegro (al intachable) en Su camino.

34 E l mi-a întărit picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.

El hace mis pies como de ciervas, Y me afirma en mis alturas.

35 Î mi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.

El adiestra mis manos para la batalla, Y mis brazos para tensar el arco de bronce.

36 T u îmi dai scutul mântuirii Tale şi ajutorul Tău mă face mare.

Tú me has dado también el escudo de Tu salvación, Y Tu ayuda me engrandece.

37 T u-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.

Ensanchas mis pasos debajo de mí, Y mis pies no han resbalado.

38 Î mi urmăresc duşmanii şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i prăpădesc.

Perseguí a mis enemigos y los destruí, Y no me volví hasta acabarlos.

39 Î i distrug şi îi zdrobesc de nu se mai ridică; ei cad sub picioarele mele.

Los he consumido y los he destrozado, y no pudieron levantarse; Cayeron debajo de mis pies.

40 T u mă încingi cu tărie pentru luptă şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.

Pues Tú me has ceñido con fuerzas para la batalla; Has subyugado debajo de mí a los que contra mí se levantaron.

41 T u faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.

También has hecho que mis enemigos me vuelvan las espaldas, Y destruí a los que me odiaban.

42 E i se uită în jur, dar nimeni nu-i izbăveşte, strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.

Clamaron, pero no hubo quién los salvara; Aun al Señor clamaron, mas no les respondió.

43 Î i pisez ca praful pământului, ca noroiul de pe uliţe îi zdrobesc, îi strivesc.

Entonces los pulvericé, como polvo de la tierra, Como lodo de las calles los trituré y los pisé.

44 T u mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.

Tú me has librado también de las contiendas de mi pueblo; Me has guardado para ser cabeza de naciones; Pueblo que yo no conocía me sirve.

45 F iii străinului mă linguşesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă.

Los extranjeros me fingen obediencia, Al oír me, me obedecen.

46 F iii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor.

Los extranjeros desfallecen, Y salen temblando de sus fortalezas.

47 D omnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!

El Señor vive, bendita sea mi roca, Y ensalzado sea Dios, roca de mi salvación,

48 D umnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,

El Dios que por mí hace venganza, Y hace caer pueblos debajo de mí;

49 C el Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei; Tu mă scapi de omul asupritor.

El que me libra de mis enemigos. Tú me exaltas sobre los que se levantan contra mí; Me rescatas del hombre violento.

50 D e aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău!

Por tanto, Te daré gracias, oh Señor, entre las naciones, Y cantaré alabanzas a Tu nombre.

51 E l dă mari izbăviri regelui Său şi dă îndurare unsului Său, lui David şi seminţei lui în veac.“

El es torre de salvación a Su rey, Y muestra misericordia a Su ungido, A David y a su descendencia para siempre.”