1 L a Domnul găsesc adăpost! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri ca o pasăre“?

En el Señor me refugio; ¿Cómo es que ustedes le dicen a mi alma: “Huye como ave al monte ?

2 C ei răi îşi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să-l ţintească pe întuneric pe cel cu inima cinstită.

Porque, los impíos tensan el arco, Preparan su flecha sobre la cuerda Para disparar en lo oscuro a los rectos de corazón.

3 C ând temeliile se surpă, ce mai poate face cel drept?

Si los fundamentos son destruidos; ¿Qué puede hacer el justo?”

4 D omnul este în Templul Său cel sfânt, Domnul este pe tronul Lui din ceruri. Ochii Lui privesc şi pleoapele Lui îi cercetează pe fiii oamenilor.

El Señor está en Su santo templo, el trono del Señor está en los cielos; Sus ojos contemplan, Sus párpados examinan a los hijos de los hombres.

5 D omnul îl cercetează pe cel drept, dar pe cel rău şi pe cel ce iubeşte violenţa, sufletul Lui îi urăşte.

El Señor prueba al justo y al impío, Y Su alma aborrece al que ama la violencia.

6 P este cei răi va face să plouă cărbuni aprinşi şi pucioasă, un vânt dogoritor este cupa de care au parte,

Sobre los impíos hará llover carbones encendidos; Fuego, azufre y viento abrasador será la porción de su copa.

7 c ăci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, iar cei drepţi privesc faţa Lui.

Pues el Señor es justo; El ama la justicia; Los rectos contemplarán Su rostro.