1 Î n luna Nisan, în al douăzecilea an al domniei împăratului Artaxerxes, pe când vinul fusese pus înaintea lui, am luat vin şi l-am servit pe împărat. Nu mai fusesem trist niciodată înaintea lui.

And it came about in the month Nisan, in the twentieth year of King Artaxerxes, that wine was before him, and I took up the wine and gave it to the king. Now I had not been sad in his presence.

2 Î mpăratul mi-a zis: – De ce ai faţa aşa tristă? Văd că nu eşti bolnav, deci nu poate fi decât o întristare a inimii! Atunci mi s-a făcut foarte frică

So the king said to me, “Why is your face sad though you are not sick? This is nothing but sadness of heart.” Then I was very much afraid.

3 ş i i-am răspuns împăratului: – Să trăiască împăratul pe vecie! Cum să nu am faţa tristă când cetatea unde se află mormintele strămoşilor mei este în ruine, iar porţile ei au fost mistuite de foc?

I said to the king, “ Let the king live forever. Why should my face not be sad when the city, the place of my fathers’ tombs, lies desolate and its gates have been consumed by fire?”

4 – Ce-mi ceri? m-a întrebat împăratul. M-am rugat Dumnezeului cerurilor,

Then the king said to me, “What would you request?” So I prayed to the God of heaven.

5 d upă care i-am zis împăratului: – Dacă împăratul găseşte de cuviinţă şi dacă slujitorul tău are trecere înaintea ta, dă-mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele strămoşilor mei, ca să o rezidesc.

I said to the king, “If it please the king, and if your servant has found favor before you, send me to Judah, to the city of my fathers’ tombs, that I may rebuild it.”

6 – Cât va dura călătoria ta şi când te vei întoarce? m-a întrebat împăratul, având-o pe împărăteasă alături. Am hotărât o dată, iar împăratul a fost binevoitor şi mi-a dat voie să plec. I-am mai zis împăratului:

Then the king said to me, the queen sitting beside him, “How long will your journey be, and when will you return?” So it pleased the king to send me, and I gave him a definite time.

7 – Dacă împăratul găseşte de cuviinţă, să mi se dea scrisori către guvernatorii provinciei de peste râu, ca să-mi dea voie să trec când voi ajunge în Iuda

And I said to the king, “If it please the king, let letters be given me for the governors of the provinces beyond the River, that they may allow me to pass through until I come to Judah,

8 ş i o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui. Împăratul mi-a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

and a letter to Asaph the keeper of the king’s forest, that he may give me timber to make beams for the gates of the fortress which is by the temple, for the wall of the city and for the house to which I will go.” And the king granted them to me because the good hand of my God was on me.

9 A m ajuns la guvernatorii provinciei de peste râu şi le-am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese împreună cu mine nişte căpetenii de oştire şi nişte călăreţi.

Then I came to the governors of the provinces beyond the River and gave them the king’s letters. Now the king had sent with me officers of the army and horsemen.

10 C ând Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s-au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele israeliţilor. Neemia inspectează zidurile Ierusalimului

When Sanballat the Horonite and Tobiah the Ammonite official heard about it, it was very displeasing to them that someone had come to seek the welfare of the sons of Israel. Nehemiah Inspects Jerusalem’s Walls

11 C ând am ajuns la Ierusalim, ne-am odihnit acolo timp de trei zile.

So I came to Jerusalem and was there three days.

12 A poi m-am trezit noaptea şi am luat cu mine câţiva oameni, fără să spun nimănui ce mi-a pus Dumnezeu pe inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine nici un alt animal, în afară de cel pe care mergeam călare.

And I arose in the night, I and a few men with me. I did not tell anyone what my God was putting into my mind to do for Jerusalem and there was no animal with me except the animal on which I was riding.

13 A m ieşit noaptea pe Poarta Văii şi m-am îndreptat înspre Izvorul Balaurului şi înspre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu atenţie la zidurile Ierusalimului, care fuseseră dărâmate, şi la porţile lui care fuseseră mistuite de foc.

So I went out at night by the Valley Gate in the direction of the Dragon’s Well and on to the Refuse Gate, inspecting the walls of Jerusalem which were broken down and its gates which were consumed by fire.

14 C ând am vrut să trec prin Poarta Izvorului înspre Iazul Regelui, nu a fost destul loc pentru animalul pe care călăream.

Then I passed on to the Fountain Gate and the King’s Pool, but there was no place for my mount to pass.

15 A m urcat apoi, trecând prin vale – era tot noapte – şi m-am uitat cu atenţie la zid, după care am reintrat prin Poarta Văii şi m-am întors.

So I went up at night by the ravine and inspected the wall. Then I entered the Valley Gate again and returned.

16 D regătorii nu ştiau nici unde am mers, nici ce am făcut. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoţilor, nici nobililor, nici leviţilor, nici dregătorilor şi nici celorlalţi slujbaşi.

The officials did not know where I had gone or what I had done; nor had I as yet told the Jews, the priests, the nobles, the officials or the rest who did the work.

17 A tunci le-am zis: – Vedeţi starea nenorocită în care ne aflăm! Ierusalimul este în ruine, iar porţile lui sunt mistuite de foc. Haideţi să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de ruşine!

Then I said to them, “You see the bad situation we are in, that Jerusalem is desolate and its gates burned by fire. Come, let us rebuild the wall of Jerusalem so that we will no longer be a reproach.”

18 Ş i le-am povestit cât de bună a fost mâna Dumnezeului meu faţă de mine şi cuvintele pe care mi le-a spus împăratul. – Haidem să zidim! au zis ei, încurajându-se pentru această lucrare bună.

I told them how the hand of my God had been favorable to me and also about the king’s words which he had spoken to me. Then they said, “Let us arise and build.” So they put their hands to the good work.

19 C ând horonitul Sanbalat, Tobia, slujitorul amonit, şi arabul Gheşem au aflat aceasta, ne-au batjocorit şi ne-au dispreţuit, zicând: – Ce faceţi voi acolo? Vă răzvrătiţi împotriva împăratului?

But when Sanballat the Horonite and Tobiah the Ammonite official, and Geshem the Arab heard it, they mocked us and despised us and said, “What is this thing you are doing? Are you rebelling against the king?”

20 E u le-am răspuns astfel: – Dumnezeul cerurilor ne va da izbândă! Noi, slujitorii Lui, vom începe să rezidim. Cât despre voi, nu aveţi nici moştenire, nici drepturi şi nici pomenire în Ierusalim.

So I answered them and said to them, “ The God of heaven will give us success; therefore we His servants will arise and build, but you have no portion, right or memorial in Jerusalem.”