1 Î n luna Nisan, în al douăzecilea an al domniei împăratului Artaxerxes, pe când vinul fusese pus înaintea lui, am luat vin şi l-am servit pe împărat. Nu mai fusesem trist niciodată înaintea lui.

In the month Nisan, in the twentieth year of King Artaxerxes, wine was in front of him. And I took up the wine and gave it to the king. Now I had not been sad in front of him before.

2 Î mpăratul mi-a zis: – De ce ai faţa aşa tristă? Văd că nu eşti bolnav, deci nu poate fi decât o întristare a inimii! Atunci mi s-a făcut foarte frică

So the king said to me, “Why is your face so sad when you are not sick? It must be that you are sad in your heart.” Then I was very much afraid.

3 ş i i-am răspuns împăratului: – Să trăiască împăratul pe vecie! Cum să nu am faţa tristă când cetatea unde se află mormintele strămoşilor mei este în ruine, iar porţile ei au fost mistuite de foc?

I said to the king, “Let the king live forever. Why should my face not be sad when the city, the place of my fathers’ graves, lies waste and its gates destroyed by fire?”

4 – Ce-mi ceri? m-a întrebat împăratul. M-am rugat Dumnezeului cerurilor,

Then the king said to me, “What are you asking for?” So I prayed to the God of heaven.

5 d upă care i-am zis împăratului: – Dacă împăratul găseşte de cuviinţă şi dacă slujitorul tău are trecere înaintea ta, dă-mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele strămoşilor mei, ca să o rezidesc.

And I said to the king, “If it pleases the king, and if your servant has found favor in your eyes, send me to Judah, to the city of my fathers’ graves. Let me build it again.”

6 – Cât va dura călătoria ta şi când te vei întoarce? m-a întrebat împăratul, având-o pe împărăteasă alături. Am hotărât o dată, iar împăratul a fost binevoitor şi mi-a dat voie să plec. I-am mai zis împăratului:

The king said to me, with the queen sitting beside him, “How long will you be gone, and when will you return?” So it pleased the king to send me, and I set him a time.

7 – Dacă împăratul găseşte de cuviinţă, să mi se dea scrisori către guvernatorii provinciei de peste râu, ca să-mi dea voie să trec când voi ajunge în Iuda

And I said to the king, “If it please the king, let letters be given to me for the leaders of the lands on the other side of the River, that they may allow me to pass through until I come to Judah.

8 ş i o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui. Împăratul mi-a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

Send a letter with me for Asaph, the keeper of the king’s trees, that he may give me cut trees. These will be for making heavy wood pieces for the gates of the strong place by the house of God, and for the city wall, and for the house where I will stay.” And the king gave me what I asked for, because the good hand of my God was upon me.

9 A m ajuns la guvernatorii provinciei de peste râu şi le-am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese împreună cu mine nişte căpetenii de oştire şi nişte călăreţi.

Then I came to the leaders of the lands on the other side of the River and gave them the letters. Now the king had sent army captains and horsemen with me.

10 C ând Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s-au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele israeliţilor. Neemia inspectează zidurile Ierusalimului

When Sanballat the Horonite and Tobiah the Ammonite workman heard about it, they were not pleased that someone had come to make things go well for the sons of Israel.

11 C ând am ajuns la Ierusalim, ne-am odihnit acolo timp de trei zile.

I came to Jerusalem and was there for three days.

12 A poi m-am trezit noaptea şi am luat cu mine câţiva oameni, fără să spun nimănui ce mi-a pus Dumnezeu pe inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine nici un alt animal, în afară de cel pe care mergeam călare.

Then I got up in the night, I and a few men with me. I did not tell anyone what my God was putting into my mind to do for Jerusalem. There was no animal with me except the one I was sitting on.

13 A m ieşit noaptea pe Poarta Văii şi m-am îndreptat înspre Izvorul Balaurului şi înspre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu atenţie la zidurile Ierusalimului, care fuseseră dărâmate, şi la porţile lui care fuseseră mistuite de foc.

I went out at night by the Valley Gate to the Dragon’s Well and to the Waste Gate. I looked at the walls of Jerusalem which were broken down and its gates which were destroyed by fire.

14 C ând am vrut să trec prin Poarta Izvorului înspre Iazul Regelui, nu a fost destul loc pentru animalul pe care călăream.

Then I went on to the Well Gate and the King’s Pool, but there was no place for the animal I was on to pass.

15 A m urcat apoi, trecând prin vale – era tot noapte – şi m-am uitat cu atenţie la zid, după care am reintrat prin Poarta Văii şi m-am întors.

So I went up in the night by the valley and looked at the wall. Then I went in through the Valley Gate again and returned.

16 D regătorii nu ştiau nici unde am mers, nici ce am făcut. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoţilor, nici nobililor, nici leviţilor, nici dregătorilor şi nici celorlalţi slujbaşi.

The leaders did not know where I had gone or what I had done. And I had not yet told the Jews, the religious leaders, the rulers, the leaders, or the rest who did the work.

17 A tunci le-am zis: – Vedeţi starea nenorocită în care ne aflăm! Ierusalimul este în ruine, iar porţile lui sunt mistuite de foc. Haideţi să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de ruşine!

Then I said to them, “You see the problem we have. Jerusalem lies waste and its gates are destroyed by fire. Come, let us build the wall of Jerusalem again, that we may no longer be put to shame.”

18 Ş i le-am povestit cât de bună a fost mâna Dumnezeului meu faţă de mine şi cuvintele pe care mi le-a spus împăratul. – Haidem să zidim! au zis ei, încurajându-se pentru această lucrare bună.

I told them how the hand of my God had brought good to me, and the words that the king had spoken to me. Then they said, “Let us get up and build.” So they put their hands to the good work.

19 C ând horonitul Sanbalat, Tobia, slujitorul amonit, şi arabul Gheşem au aflat aceasta, ne-au batjocorit şi ne-au dispreţuit, zicând: – Ce faceţi voi acolo? Vă răzvrătiţi împotriva împăratului?

But when Sanballat the Horonite, Tobiah the Ammonite servant, and Geshem the Arab heard about it, they made fun of us and hated us. They said, “What is this thing you are doing? Are you turning against the king?”

20 E u le-am răspuns astfel: – Dumnezeul cerurilor ne va da izbândă! Noi, slujitorii Lui, vom începe să rezidim. Cât despre voi, nu aveţi nici moştenire, nici drepturi şi nici pomenire în Ierusalim.

I answered them, “The God of heaven will make it go well for us. So we His servants will get up and build. But you have no share or right or anything to be remembered in Jerusalem.”