1 I ată care sunt teritoriile primite drept moştenire de către israeliţi în Canaan, teritorii împărţite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de conducătorii clanurilor din seminţiile lui Israel.

These are the lands which the people of Israel received in the land of Canaan. They were given to them as a gift by Eleazar the religious leader, Joshua the son of Nun, and the heads of the fathers’ houses of the families of the people of Israel.

2 M oştenirea a fost împărţită prin tragere la sorţi, aşa cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate.

Their share was decided upon by drawing names, as the Lord told Moses, for the nine families and the half-family group.

3 M oise împărţise moştenirea celor două seminţii şi jumătate, de cealaltă parte a Iordanului; leviţilor nu le dăduse însă nici o moştenire printre ei,

For Moses had given land to the two families and the half-family group east of the Jordan. But he did not give land to the Levites among them.

4 d eoarece urmaşii lui Iosif alcătuiau două seminţii, şi anume Manase şi Efraim. Leviţii n-au primit nici un teritoriu în ţară, ci doar câteva cetăţi pentru locuit, împreună cu păşunile din jurul lor pentru turme şi cirezi.

Because the sons of Joseph were two families, Manasseh and Ephraim. And they did not give part of the land to the Levites. They only gave them cities to live in, with fields for their animals and whatever they had.

5 A şadar, israeliţii împărţiseră ţara, întocmai cum îi poruncise Domnul lui Moise. Teritoriul moştenit de Caleb

The people of Israel did just as the Lord had told Moses. They divided the land.

6 U rmaşii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a spus: „Tu ştii ce i-a zis Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, pe când eram la Kadeş-Barnea.

Then the sons of Judah came to Joshua in Gilgal. Caleb the son of Jephunneh the Kenizzite said to him, “You know what the Lord said to Moses the man of God about you and me in Kadesh-barnea.

7 E u aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robul Domnului, m-a trimis din Kadeş-Barnea ca să iscodesc ţara, iar eu i-am adus veşti potrivit cu ceea ce era în mintea mea.

I was forty years old when the Lord’s servant Moses sent me from Kadesh-barnea to spy out the land. I returned with news for him as it was in my heart.

8 F raţii mei care m-au însoţit au înmuiat inima poporului, însă eu L-am urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul meu.

My brothers who went up with me made the heart of the people weak with fear. But I followed the Lord my God with all my heart.

9 Î n acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai străbătut cu piciorul tău va fi moştenirea ta şi a urmaşilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat întru totul calea DOMNULui, Dumnezeul tău.»

So Moses promised on that day, ‘For sure the land where your foot has stepped will be a gift to you and your children forever. Because you have followed the Lord my God with all your heart.’

10 A cum, iată că Domnul m-a ţinut în viaţă aşa cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani, de când Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia şi iată-mă astăzi, în vârstă de optzeci şi cinci de ani!

Now see, the Lord has let me live, as He said, these forty-five years since the Lord spoke this word to Moses while Israel walked in the desert. Today I am eighty-five years old.

11 S unt la fel de puternic astăzi ca şi în ziua în care Moise m-a trimis şi am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă.

I am as strong today as I was the day Moses sent me. I am as strong now as I was then, for war, or for anything.

12 D ă-mi deci această regiune muntoasă despre care a vorbit Domnul la acea vreme! Căci tu însuţi ai auzit încă de atunci cum că acolo trăiesc anachiţii, iar cetăţile sunt înalte şi fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine şi îi voi izgoni, aşa cum a promis Domnul.“

So now give me this hill country the Lord spoke about on that day. For you heard then that big powerful men were there, with strong cities with high walls. If the Lord will be with me, I will drive them out just as the Lord said.”

13 A tunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune şi i-a dat Hebronul ca moştenire.

So Joshua prayed that God would favor him. And he gave Hebron to Caleb the son of Jephunneh for his share.

14 D e atunci încoace, Hebronul a rămas moştenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, pentru că L-a urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.

Hebron became the land of Caleb the son of Jephunneh the Kenizzite to this day. Because he followed the Lord God of Israel with all his heart.

15 Î nainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba; Arba fusese un om cu seamă printre anachiţi. După aceea ţara s-a odihnit de război.

The name of Hebron had been Kiriath-arba. For Arba was the most powerful among the big powerful men. Then the land had rest from war.