1 D upă o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău; Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie. Focul Domnului s-a aprins împotriva lor şi a mistuit o parte din marginea taberei.

Now the people became like those who complain of adversity in the hearing of the Lord; and when the Lord heard it, His anger was kindled, and the fire of the Lord burned among them and consumed some of the outskirts of the camp.

2 A tunci poporul a strigat către Moise; Moise s-a rugat Domnului şi focul s-a stins.

The people therefore cried out to Moses, and Moses prayed to the Lord and the fire died out.

3 L ocul acela s-a numit Tabera pentru că focul Domnului s-a aprins împotriva lor. Prepeliţele

So the name of that place was called Taberah, because the fire of the Lord burned among them.

4 D upă aceea, adunătura de oameni care era în mijlocul lor a început să poftească cu nesaţ, astfel că şi israeliţii s-au plâns din nou şi au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm?

The rabble who were among them had greedy desires; and also the sons of Israel wept again and said, “ Who will give us meat to eat?

5 N e aducem aminte de peştele pe care-l mâncam fără plată în Egipt, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi.

We remember the fish which we used to eat free in Egypt, the cucumbers and the melons and the leeks and the onions and the garlic,

6 A cum însă ni s-a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noştri, decât mana aceasta!“

but now our appetite is gone. There is nothing at all to look at except this manna.”

7 M ana era ca sămânţa de coriandru, iar la culoare era ca răşina.

Now the manna was like coriander seed, and its appearance like that of bdellium.

8 P oporul umbla prin împrejurimi şi o aduna, o măcina în râşniţă sau o pisa într-o piuă mică, apoi o fierbea în oale şi făcea turte din ea; la gust era ca o turtă coaptă cu ulei.

The people would go about and gather it and grind it between two millstones or beat it in the mortar, and boil it in the pot and make cakes with it; and its taste was as the taste of cakes baked with oil.

9 M ana cădea în tabără în timpul nopţii, odată cu lăsarea rouăi.

When the dew fell on the camp at night, the manna would fall with it. The Complaint of Moses

10 M oise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui şi la intrarea cortului lui. Atunci mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise a înţeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău.

Now Moses heard the people weeping throughout their families, each man at the doorway of his tent; and the anger of the Lord was kindled greatly, and Moses was displeased.

11 M oise i-a zis Domnului: – De ce te-ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n-am găsit bunăvoinţă la Tine şi ai lăsat asupra mea povara acestui popor?

So Moses said to the Lord, “Why have You been so hard on Your servant? And why have I not found favor in Your sight, that You have laid the burden of all this people on me?

12 O are eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre ţara pe care ai jurat părinţilor lor că le-o vei da?

Was it I who conceived all this people? Was it I who brought them forth, that You should say to me, ‘Carry them in your bosom as a nurse carries a nursing infant, to the land which You swore to their fathers’?

13 D e unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin şi plâng înaintea mea şi zic: „Dă-ne carne să mâncăm!“

Where am I to get meat to give to all this people? For they weep before me, saying, ‘Give us meat that we may eat!’

14 N u pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine.

I alone am not able to carry all this people, because it is too burdensome for me.

15 D acă aşa te porţi cu mine, mai bine, Te rog, omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine şi nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea!

So if You are going to deal thus with me, please kill me at once, if I have found favor in Your sight, and do not let me see my wretchedness.” Seventy Elders to Assist

16 D omnul i-a răspuns lui Moise: – Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, despre care ştii că sunt sfetnici ai poporului şi supraveghetori peste el; adu-i la Cortul Întâlnirii ca să stea acolo împreună cu tine.

The Lord therefore said to Moses, “Gather for Me seventy men from the elders of Israel, whom you know to be the elders of the people and their officers and bring them to the tent of meeting, and let them take their stand there with you.

17 E u Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul Care este peste tine şi-L voi pune peste ei; ei vor purta povara poporului împreună cu tine şi astfel n-o vei mai purta singur.

Then I will come down and speak with you there, and I will take of the Spirit who is upon you, and will put Him upon them; and they shall bear the burden of the people with you, so that you will not bear it all alone.

18 S ă spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine; veţi mânca şi carne, pentru că v-aţi plâns în auzul Domnului, spunând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea Domnul vă va da carne să mâncaţi.

Say to the people, ‘ Consecrate yourselves for tomorrow, and you shall eat meat; for you have wept in the ears of the Lord, saying, “Oh that someone would give us meat to eat! For we were well-off in Egypt.” Therefore the Lord will give you meat and you shall eat.

19 N u veţi mânca doar o zi sau două sau cinci sau zece sau douăzeci de zile,

You shall eat, not one day, nor two days, nor five days, nor ten days, nor twenty days,

20 c i o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că L-aţi respins pe Domnul Care este în mijlocul vostru, zicând: «De ce am ieşit oare din Egipt?»“

but a whole month, until it comes out of your nostrils and becomes loathsome to you; because you have rejected the Lord who is among you and have wept before Him, saying, “Why did we ever leave Egypt?”’”

21 D ar Moise I-a zis: – Poporul care este cu mine este de şase sute de mii de oameni care merg pe jos şi Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“

But Moses said, “The people, among whom I am, are 600, 000 on foot; yet You have said, ‘I will give them meat, so that they may eat for a whole month.’

22 S unt destule turme şi cirezi să tăiem? Este destul peşte în mare să prindem?

Should flocks and herds be slaughtered for them, to be sufficient for them? Or should all the fish of the sea be gathered together for them, to be sufficient for them?”

23 D omnul i-a răspuns lui Moise: – Este oare mâna Domnului prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va adeveri sau nu Cuvântul Meu.

The Lord said to Moses, “Is the Lord’s power limited? Now you shall see whether My word will come true for you or not.”

24 M oise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bătrâni din popor şi i-a pus să stea de jur împrejurul Cortului.

So Moses went out and told the people the words of the Lord. Also, he gathered seventy men of the elders of the people, and stationed them around the tent.

25 A poi Domnul S-a coborât în nor, i-a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el şi L-a pus peste bătrâni; când Duhul S-a aşezat peste ei au început să profeţească. Dar după aceea n-au mai profeţit.

Then the Lord came down in the cloud and spoke to him; and He took of the Spirit who was upon him and placed Him upon the seventy elders. And when the Spirit rested upon them, they prophesied. But they did not do it again.

26 Î n tabără rămăseseră doi oameni: pe unul îl chema Eldad, iar pe celălalt Medad. Duhul S-a aşezat şi peste ei; aceştia erau dintre cei scrişi, dar nu se duseseră la Cort aşa că au profeţit în tabără.

But two men had remained in the camp; the name of one was Eldad and the name of the other Medad. And the Spirit rested upon them (now they were among those who had been registered, but had not gone out to the tent), and they prophesied in the camp.

27 U n tânăr a alergat şi i-a spus lui Moise: – Eldad şi Medad profeţesc în tabără.

So a young man ran and told Moses and said, “Eldad and Medad are prophesying in the camp.”

28 I osua, fiul lui Nun, care-i slujea lui Moise încă din tinereţe, i-a zis acestuia: – Moise, stăpânul meu, opreşte-i!

Then Joshua the son of Nun, the attendant of Moses from his youth, said, “ Moses, my lord, restrain them.”

29 D ar Moise i-a răspuns: – Eşti gelos de dragul meu? Eu îmi doresc ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeţi şi Domnul să-Şi pună Duhul Său peste ei!

But Moses said to him, “Are you jealous for my sake? Would that all the Lord’s people were prophets, that the Lord would put His Spirit upon them!”

30 A poi Moise şi sfatul bătrânilor lui Israel s-au întors în tabără.

Then Moses returned to the camp, both he and the elders of Israel. The Quail and the Plague

31 D omnul a trimis un vânt puternic care a adus prepeliţe dinspre mare şi le-a făcut să zboare pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte şi de alta a taberei, la o înălţime de doi coţi de la pământ.

Now there went forth a wind from the Lord and it brought quail from the sea, and let them fall beside the camp, about a day’s journey on this side and a day’s journey on the other side, all around the camp and about two cubits deep on the surface of the ground.

32 T oată ziua şi toată noaptea şi apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepeliţe; cel care adunase cel mai puţin avea zece homeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei.

The people spent all day and all night and all the next day, and gathered the quail (he who gathered least gathered ten homers) and they spread them out for themselves all around the camp.

33 D ar în timp ce carnea le era încă între dinţi, înainte să o mestece, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o mare urgie.

While the meat was still between their teeth, before it was chewed, the anger of the Lord was kindled against the people, and the Lord struck the people with a very severe plague.

34 L ocul acela a fost numit Chibrot-Hataava pentru că acolo i-au îngropat pe cei care au poftit.

So the name of that place was called Kibroth-hattaavah, because there they buried the people who had been greedy.

35 D e la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Haţerot şi s-a oprit acolo.

From Kibroth-hattaavah the people set out for Hazeroth, and they remained at Hazeroth.