1 „ Dacă te vei întoarce, Israele, zice Domnul, dacă te vei întoarce la Mine, dacă vei alunga urâciunile tale dinaintea Mea şi nu vei mai rătăci,

“If you will return, O Israel,” declares the Lord, “ Then you should return to Me. And if you will put away your detested things from My presence, And will not waver,

2 d acă vei jura: «Viu este Domnul!», făcând lucrul acesta cu credincioşie, cu judecată şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor lăuda cu El.

And you will swear, ‘As the Lord lives,’ In truth, in justice and in righteousness; Then the nations will bless themselves in Him, And in Him they will glory.”

3 C ăci aşa vorbeşte Domnul bărbaţilor din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!

For thus says the Lord to the men of Judah and to Jerusalem, “ Break up your fallow ground, And do not sow among thorns.

4 T ăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, circumcideţi-vă inimile, bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului! Altfel, mânia Mea se va dezlănţui ca un foc şi va arde fără să mai poată fi stinsă, din cauza răutăţii faptelor voastre. Invazie din nord

“ Circumcise yourselves to the Lord And remove the foreskins of your heart, Men of Judah and inhabitants of Jerusalem, Or else My wrath will go forth like fire And burn with none to quench it, Because of the evil of your deeds.”

5 D aţi de ştire în Iuda, vestiţi în Ierusalim şi spuneţi: ‘Sunaţi din trâmbiţă în ţară!’ Strigaţi în gura mare şi ziceţi: ‘Strângeţi-vă şi haideţi în cetăţile fortificate!’

Declare in Judah and proclaim in Jerusalem, and say, “ Blow the trumpet in the land; Cry aloud and say, ‘ Assemble yourselves, and let us go Into the fortified cities.’

6 Î nălţaţi un steag îndreptat spre Sion! Fugiţi şi nu vă opriţi! Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea şi un mare prăpăd!»“

“Lift up a standard toward Zion! Seek refuge, do not stand still, For I am bringing evil from the north, And great destruction.

7 „ Leul a ieşit din tufişul său şi nimicitorul neamurilor a pornit. El şi-a părăsit locul ca să distrugă ţara. Cetăţile tale vor zăcea în ruină, fără nici un locuitor.

“A lion has gone up from his thicket, And a destroyer of nations has set out; He has gone out from his place To make your land a waste. Your cities will be ruins Without inhabitant.

8 D e aceea, îmbrăcaţi-vă cu saci, plângeţi şi tânguiţi-vă, căci mânia aprigă a Domnului nu s-a îndepărtat de la noi.“

“For this, put on sackcloth, Lament and wail; For the fierce anger of the Lord Has not turned back from us.”

9 „ În ziua aceea, zice Domnul, regele şi conducătorii îşi vor pierde curajul, preoţii vor fi îngroziţi şi profeţii vor rămâne înmărmuriţi.“

“It shall come about in that day,” declares the Lord, “that the heart of the king and the heart of the princes will fail; and the priests will be appalled and the prophets will be astounded.”

10 E u am zis: – O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înşelat poporul acesta şi Ierusalimul când ai zis: „Veţi avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!

Then I said, “Ah, Lord God! Surely You have utterly deceived this people and Jerusalem, saying, ‘ You will have peace’; whereas a sword touches the throat.”

11 – În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului că un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe.

In that time it will be said to this people and to Jerusalem, “A scorching wind from the bare heights in the wilderness in the direction of the daughter of My people—not to winnow and not to cleanse,

12 T otuşi un vânt şi mai puternic va veni de la Mine! Acum însă îmi voi rosti judecăţile împotriva lor.

a wind too strong for this—will come at My command; now I will also pronounce judgments against them.

13 „ Iată, nimicitorul înaintează ca norii, carele lui sunt ca un vârtej, iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii. Vai de noi, căci vom fi distruşi!“

“Behold, he goes up like clouds, And his chariots like the whirlwind; His horses are swifter than eagles. Woe to us, for we are ruined!”

14 „ Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

Wash your heart from evil, O Jerusalem, That you may be saved. How long will your wicked thoughts Lodge within you?

15 C ăci o voce strigă din Dan şi anunţă nenorocirea din muntele lui Efraim.

For a voice declares from Dan, And proclaims wickedness from Mount Ephraim.

16 A duceţi aminte neamurilor lucrul acesta! Iată, vestiţi în Ierusalim că nişte asediatori vin dintr-o ţară îndepărtată şi îşi ridică glasurile împotriva cetăţilor lui Iuda.

“Report it to the nations, now! Proclaim over Jerusalem, ‘Besiegers come from a far country, And lift their voices against the cities of Judah.

17 C a cei care păzesc un ogor, aşa înconjoară ei Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.

‘Like watchmen of a field they are against her round about, Because she has rebelled against Me,’ declares the Lord.

18 C ăile şi faptele tale au adus acestea asupra ta. Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta. Ce amară este şi cum te pătrunde până în inimă!“

“Your ways and your deeds Have brought these things to you. This is your evil. How bitter! How it has touched your heart!” Lament over Judah’s Devastation

19 „ Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcneşte inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiţei şi strigătul de război.

My soul, my soul! I am in anguish! Oh, my heart! My heart is pounding in me; I cannot be silent, Because you have heard, O my soul, The sound of the trumpet, The alarm of war.

20 S e vesteşte dărâmare după dărâmare, căci toată ţara este devastată. Corturile îmi sunt dărâmate dintr-odată, iar acoperişul într-o clipă.

Disaster on disaster is proclaimed, For the whole land is devastated; Suddenly my tents are devastated, My curtains in an instant.

21 P ână când voi vedea steagul şi voi auzi sunetul trâmbiţei?“

How long must I see the standard And hear the sound of the trumpet?

22 „ Cei din poporul Meu sunt nebuni; ei nu Mă cunosc. Sunt nişte copii fără minte, lipsiţi de discernământ. Sunt pricepuţi să facă răul; nu ştiu să facă binele.“

“ For My people are foolish, They know Me not; They are stupid children And have no understanding. They are shrewd to do evil, But to do good they do not know.”

23 „ Mă uit la pământ şi iată că este pustiu şi gol. Mă uit la ceruri şi iată că lumina lor a pierit.

I looked on the earth, and behold, it was formless and void; And to the heavens, and they had no light.

24 M ă uit la munţi şi iată că ei se cutremură iar toate dealurile se clatină.

I looked on the mountains, and behold, they were quaking, And all the hills moved to and fro.

25 M ă uit şi iată că nu mai este nici un om şi toate păsările cerului au fugit.

I looked, and behold, there was no man, And all the birds of the heavens had fled.

26 M ă uit şi iată că ţinutul roditor este un pustiu şi toate cetăţile lui sunt dărâmate înaintea Domnului şi înaintea aprigei Lui mânii.

I looked, and behold, the fruitful land was a wilderness, And all its cities were pulled down Before the Lord, before His fierce anger.

27 C ăci aşa vorbeşte Domnul: «Toată ţara va fi pustiită, însă nu o voi distruge complet.

For thus says the Lord, “The whole land shall be a desolation, Yet I will not execute a complete destruction.

28 D in cauza aceasta pământul se va jeli, iar cerurile se vor întuneca. Eu am vorbit şi am plănuit aceasta! Nu-Mi pare rău şi nici nu mă voi răzgândi!»

“For this the earth shall mourn And the heavens above be dark, Because I have spoken, I have purposed, And I will not change My mind, nor will I turn from it.”

29 L a vuietul călăreţilor şi la strigătul arcaşilor toţi cei din cetăţi o iau la fugă; se ascund în păduri şi se urcă pe stânci. Toate cetăţile sunt părăsite şi nimeni nu mai locuieşte în ele.

At the sound of the horseman and bowman every city flees; They go into the thickets and climb among the rocks; Every city is forsaken, And no man dwells in them.

30 I ar tu, cea pustiită, ce vei face? Te vei îmbrăca în roşu, te vei împodobi cu giuvaiere de aur şi îţi vei machia ochii cu antimoniu? Degeaba te vei înfrumuseţa! Iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.

And you, O desolate one, what will you do? Although you dress in scarlet, Although you decorate yourself with ornaments of gold, Although you enlarge your eyes with paint, In vain you make yourself beautiful. Your lovers despise you; They seek your life.

31 A ud nişte strigăte ca ale unei femei în chinurile naşterii, strigăte ale unei femei care naşte pentru prima oară. Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu şi îşi întinde mâinile, zicând: «Vai de mine! Mi-e sufletul sleit din cauza ucigaşilor!»“

For I heard a cry as of a woman in labor, The anguish as of one giving birth to her first child, The cry of the daughter of Zion gasping for breath, Stretching out her hands, saying, “Ah, woe is me, for I faint before murderers.”