1 I acov s-a aşezat în ţara în care a locuit tatăl său, în Canaan.

Habitó Jacob en la tierra donde había morado su padre, en la tierra de Canaán.

2 A ceasta este istoria lui Iacov. La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif păştea turma împreună cu fraţii săi, fiii Bilhei şi ai Zilpei, soţiile tatălui său; el îi spunea tatălui lor lucrurile rele pe care aceştia le făceau.

Esta es la historia de la familia de Jacob: José, siendo de edad de diecisiete años, apacentaba las ovejas con sus hermanos; y el joven estaba con los hijos de Bilha y con los hijos de Zilpa, mujeres de su padre; e informaba José a su padre la mala fama de ellos.

3 I srael îl îndrăgea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrâneţe şi i-a făcut o tunică decorată.

Y amaba Israel a José más que a todos sus hijos, porque lo había tenido en su vejez; y le hizo una túnica de diversos colores.

4 C ând fraţii săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif şi n-au putut să-i vorbească prieteneşte.

Y viendo sus hermanos que su padre lo amaba más que a todos sus hermanos, le aborrecían, y no podían hablarle pacíficamente.

5 I osif a avut un vis pe care l-a istorisit fraţilor săi, dar aceştia l-au urât şi mai mult.

Y soñó José un sueño, y lo contó a sus hermanos; y ellos llegaron a aborrecerle más todavía.

6 E l le-a zis: – Ascultaţi visul pe care l-am avut!

Y él les dijo: Oíd ahora este sueño que he soñado:

7 S e făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voştri s-au adunat în jurul lui şi s-au plecat înaintea snopului meu.

He aquí que atábamos manojos en medio del campo, y he aquí que mi manojo se levantaba y estaba derecho, y que vuestros manojos estaban alrededor y se inclinaban al mío.

8 F raţii săi i-au răspuns: – Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?! Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor şi a cuvintelor sale.

Le respondieron sus hermanos: ¿Reinarás tú sobre nosotros, o señorearás sobre nosotros? Y le aborrecieron aun más a causa de sus sueños y sus palabras.

9 I osif a mai avut un vis şi l-a istorisit şi pe acesta fraţilor săi: – Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna şi unsprezece stele se plecau înaintea mea.

Soñó aun otro sueño, y lo contó a sus hermanos, diciendo: He aquí que he soñado otro sueño, y he aquí que el sol y la luna y once estrellas se inclinaban a mí.

10 D ar când le-a istorisit acest vis tatălui şi fraţilor săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i: – Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi ca să ne prosternăm înaintea ta?

Y lo contó a su padre y a sus hermanos; y su padre le reprendió, y le dijo: ¿Qué sueño es este que soñaste? ¿Acaso vendremos yo y tu madre y tus hermanos a postrarnos en tierra ante ti?

11 F raţii săi l-au invidiat, dar tatăl său a ţinut minte acest vis.

Y sus hermanos le tenían envidia, mas su padre meditaba en esto.

12 F raţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Şehem.

Después fueron sus hermanos a apacentar las ovejas de su padre en Siquem.

13 I srael i-a zis lui Iosif: – Ştii că fraţii tăi pasc oile lângă Şehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei. – Sunt gata, a răspuns el.

Y dijo Israel a José: Tus hermanos apacientan las ovejas en Siquem: ven, y te enviaré a ellos. Y él respondió: Heme aquí.

14 – Du-te, vezi dacă fraţii tăi şi turma sunt bine şi adu-mi veşti! i-a zis Israel. Apoi l-a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Şehem,

E Israel le dijo: Ve ahora, mira cómo están tus hermanos y cómo están las ovejas, y tráeme la respuesta. Y lo envió del valle de Hebrón, y llegó a Siquem.

15 u n om l-a găsit rătăcind pe câmp şi l-a întrebat: – Ce cauţi?

Y lo halló un hombre, andando él errante por el campo, y le preguntó aquel hombre, diciendo: ¿Qué buscas?

16 – Îi caut pe fraţii mei, a răspuns el; spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?

José respondió: Busco a mis hermanos; te ruego que me muestres dónde están apacentando.

17 O mul acela i-a răspuns: – Au plecat de aici. I-am auzit sfătuindu-se să meargă la Dotan. Iosif s-a dus pe urma fraţilor săi şi i-a găsit la Dotan.

Aquel hombre respondió: Ya se han ido de aquí; y yo les oí decir: Vamos a Dotán. Entonces José fue tras de sus hermanos, y los halló en Dotán.

18 E i l-au văzut de departe şi, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare.

Cuando ellos lo vieron de lejos, antes que llegara cerca de ellos, conspiraron contra él para matarle.

19 E i s-au sfătuit astfel: – Vine „visătorul“!

Y dijeron el uno al otro: He aquí viene el soñador.

20 H aideţi să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic şi vom vedea ce se va alege de visele lui.

Ahora pues, venid, y matémosle y echémosle en una cisterna, y diremos: Alguna mala bestia lo devoró; y veremos qué será de sus sueños.

21 D ar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să-l scape din mâinile lor, zicând: – Să nu-i luăm viaţa!

Cuando Rubén oyó esto, lo libró de sus manos, y dijo: No lo matemos.

22 F ără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncaţi-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeţi mâna asupra lui. Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său.

Y les dijo Rubén: No derraméis sangre; echadlo en esta cisterna que está en el desierto, y no pongáis mano en él; por librarlo así de sus manos, para hacerlo volver a su padre.

23 C ând Iosif a ajuns la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta,

Sucedió, pues, que cuando llegó José a sus hermanos, ellos quitaron a José su túnica, la túnica de colores que tenía sobre sí;

24 l -au luat şi l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea.

y le tomaron y le echaron en la cisterna; pero la cisterna estaba vacía, no había en ella agua.

25 A poi s-au aşezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliţilor venind din Ghilad şi ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam şi smirnă.

Y se sentaron a comer pan; y alzando los ojos miraron, y he aquí una compañía de ismaelitas que venía de Galaad, y sus camellos traían aromas, bálsamo y mirra, e iban a llevarlo a Egipto.

26 I uda le-a zis fraţilor săi: „Ce câştigăm dacă ne omorâm fratele şi-i ascundem sângele?

Entonces Judá dijo a sus hermanos: ¿Qué provecho hay en que matemos a nuestro hermano y encubramos su muerte?

27 H aideţi să-l vindem ismaeliţilor şi să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuşi este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Fraţii săi au fost de acord.

Venid, y vendámosle a los ismaelitas, y no sea nuestra mano sobre él; porque él es nuestro hermano, nuestra propia carne. Y sus hermanos convinieron con él.

28 C ând s-au apropiat negustorii midianiţi, fraţii săi l-au scos pe Iosif afară din fântână şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de şecheli de argint. Aceştia l-au dus pe Iosif în Egipt.

Y cuando pasaban los madianitas mercaderes, sacaron ellos a José de la cisterna, y le trajeron arriba, y le vendieron a los ismaelitas por veinte piezas de plata. Y llevaron a José a Egipto.

29 C ând Ruben s-a întors la fântână şi a văzut că Iosif nu mai era acolo, şi-a sfâşiat hainele.

Después Rubén volvió a la cisterna, y no halló a José dentro, y rasgó sus vestidos.

30 A poi s-a dus la fraţii săi şi le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“

Y volvió a sus hermanos, y dijo: El joven no parece; y yo, ¿adónde iré yo?

31 D ar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ţap şi au înmuiat tunica în sânge.

Entonces tomaron ellos la túnica de José, y degollaron un cabrito de las cabras, y tiñeron la túnica con la sangre;

32 I -au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta; vezi dacă nu este tunica fiului tău.“

y enviaron la túnica de colores y la trajeron a su padre, y dijeron: Esto hemos hallado; reconoce ahora si es la túnica de tu hijo, o no.

33 E l a recunoscut-o şi a zis: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic; fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat în bucăţi.“

Y él la reconoció, y dijo: La túnica de mi hijo es; alguna mala bestia lo devoró; José ha sido despedazado.

34 A tunci Iacov şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile.

Entonces Jacob rasgó sus vestidos, y puso cilicio sobre sus lomos, y guardó luto por su hijo muchos días.

35 T oţi fiii şi fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, ci l-a bocit zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuinţa Morţilor.“

Y se levantaron todos sus hijos y todas sus hijas para consolarlo; mas él no quiso recibir consuelo, y dijo: Descenderé enlutado a mi hijo hasta el Seol. Y lo lloró su padre.

36 M idianiţii l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, unul dintre demnitarii lui Faraon şi conducător al gărzii.

Y los madianitas lo vendieron en Egipto a Potifar, oficial de Faraón, capitán de la guardia.