1 D omnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

Then the Lord spoke to Moses, saying,

2 P une-Mi deoparte ca sfînt pe orice întîi-născut, pe orice întîi născut dintre copiii lui Israel, atît dintre oameni cît şi dintre dobitoace: este al Meu.``

“ Sanctify to Me every firstborn, the first offspring of every womb among the sons of Israel, both of man and beast; it belongs to Me.”

3 M oise a zis poporului:,, Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, cînd aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mînă puternică v'a scos Domnul de acolo. Să nu mîncaţi pîne dospită.

Moses said to the people, “ Remember this day in which you went out from Egypt, from the house of slavery; for by a powerful hand the Lord brought you out from this place. And nothing leavened shall be eaten.

4 A stăzi ieşiţi, în luna spicelor.

On this day in the month of Abib, you are about to go forth.

5 C înd te va duce Domnul în ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi -o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta.

It shall be when the Lord brings you to the land of the Canaanite, the Hittite, the Amorite, the Hivite and the Jebusite, which He swore to your fathers to give you, a land flowing with milk and honey, that you shall observe this rite in this month.

6 T imp de şapte zile, să mănînci azimi; şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.

For seven days you shall eat unleavened bread, and on the seventh day there shall be a feast to the Lord.

7 Î n timpul celor şapte zile, să mîncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.

Unleavened bread shall be eaten throughout the seven days; and nothing leavened shall be seen among you, nor shall any leaven be seen among you in all your borders.

8 S ă spui atunci fiului tău:, Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, cînd am ieşit din Egipt.`

You shall tell your son on that day, saying, ‘It is because of what the Lord did for me when I came out of Egypt.’

9 S ă-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentruca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mînă puternică te -a scos Domnul din Egipt.

And it shall serve as a sign to you on your hand, and as a reminder on your forehead, that the law of the Lord may be in your mouth; for with a powerful hand the Lord brought you out of Egypt.

10 S ă ţii porunca aceasta la vremea hotărîtă, din an în an.

Therefore, you shall keep this ordinance at its appointed time from year to year.

11 C înd te va aduce Domnul în ţara Cananiţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi cînd ţi -o va da,

“Now when the Lord brings you to the land of the Canaanite, as He swore to you and to your fathers, and gives it to you,

12 s ă închini Domnului pe orice întîi-născut, chiar pe orice întîi-născut din vitele, pe cari le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.

you shall devote to the Lord the first offspring of every womb, and the first offspring of every beast that you own; the males belong to the Lord.

13 S ă răscumperi cu un miel pe orice întîi-născut al măgăriţei; iar dacă nu -l vei răscumpăra, să -i frîngi gîtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întîi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.

But every first offspring of a donkey you shall redeem with a lamb, but if you do not redeem it, then you shall break its neck; and every firstborn of man among your sons you shall redeem.

14 Ş i cînd te va întreba fiul tău într'o zi:, Ce înseamnă lucrul acesta?` să -i răspunzi:, Prin mîna Lui cea atotputernică, Domnul ne -a scos din Egipt, din casa robiei;

And it shall be when your son asks you in time to come, saying, ‘What is this?’ then you shall say to him, ‘ With a powerful hand the Lord brought us out of Egypt, from the house of slavery.

15 ş i, fiindcă Faraon se încăpăţîna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorît pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela întîii-născuţi ai oamenilor pînă la întîii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întîi-născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întîi-născut dintre fiii mei.

It came about, when Pharaoh was stubborn about letting us go, that the Lord killed every firstborn in the land of Egypt, both the firstborn of man and the firstborn of beast. Therefore, I sacrifice to the Lord the males, the first offspring of every womb, but every firstborn of my sons I redeem.’

16 S ă-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mîna Lui atotputernică ne -a scos Domnul din Egipt.```

So it shall serve as a sign on your hand and as phylacteries on your forehead, for with a powerful hand the Lord brought us out of Egypt.” God Leads the People

17 D upă ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l -a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu:,, S'ar putea să -i pară rău poporului văzînd războiul, şi să se întoarcă în Egipt.``

Now when Pharaoh had let the people go, God did not lead them by the way of the land of the Philistines, even though it was near; for God said, “ The people might change their minds when they see war, and return to Egypt.”

18 C i Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au eşit înarmaţi din ţara Egiptului.

Hence God led the people around by the way of the wilderness to the Red Sea; and the sons of Israel went up in martial array from the land of Egypt.

19 M oise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd:,, Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.``

Moses took the bones of Joseph with him, for he had made the sons of Israel solemnly swear, saying, “God will surely take care of you, and you shall carry my bones from here with you.”

20 A u plecat din Sucot, şi au tăbărît la Etam, la marginea pustiei.

Then they set out from Succoth and camped in Etham on the edge of the wilderness.

21 D omnul mergea înaintea lor, ziua într'un stîlp de nor, ca să -i călăuzească pe drum, iar noaptea într'un stîlp de foc, ca să -i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.

The Lord was going before them in a pillar of cloud by day to lead them on the way, and in a pillar of fire by night to give them light, that they might travel by day and by night.

22 S tîlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stîlpul de foc în timpul nopţii.

He did not take away the pillar of cloud by day, nor the pillar of fire by night, from before the people.