1 ( 140: 1) Au chef des chantres. Psaume de David. (140: 2) Éternel, délivre-moi des hommes méchants! Préserve-moi des hommes violents.

Izbăveşte-mă, Doamne, de oamenii răi, păzeşte-mă de oamenii violenţi,

2 ( 140: 3) Qui méditent de mauvais desseins dans leur coeur, Et sont toujours prêts à faire la guerre!

de cei ce plănuiesc lucruri rele în inima lor şi stârnesc conflicte în fiecare zi.

3 ( 140: 4) Ils aiguisent leur langue comme un serpent, Ils ont sous leur lèvres un venin d'aspic. Pause.

Ei îşi fac limba ascuţită ca a unui şarpe şi sub buzele lor este venin de viperă! Sela

4 ( 140: 5) Éternel, garantis-moi des mains du méchant! Préserve-moi des hommes violents, Qui méditent de me faire tomber!

Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Protejează-mă de omul violent, de cel ce se gândeşte cum să pună piedică paşilor mei!

5 ( 140: 6) Des orgueilleux me tendent un piège et des filets, Ils placent des rets le long du chemin, Ils me dressent des embûches. Pause.

Nişte îngâmfaţi mi-au ascuns curse, şi-au întins funiile laţului lor, mi-au pus capcane pe marginea potecii! Sela

6 ( 140: 7) Je dis à l'Éternel: Tu es mon Dieu! Éternel, prête l'oreille à la voix de mes supplications!

Eu însă zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu! Ascultă, Doamne, glasul rugilor mele!

7 ( 140: 8) Éternel, Seigneur, force de mon salut! Tu couvres ma tête au jour du combat.

Stăpâne Doamne, Mântuitorul meu puternic, Care mi-ai protejat capul în ziua luptei –

8 ( 140: 9) Éternel, n'accomplis pas les désirs du méchant, Ne laisse pas réussir ses projets, de peur qu'il ne s'en glorifie! Pause.

nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău; nu îngădui să-i reuşească planurile, ca să nu se fălească!“ Sela

9 ( 140: 10) Que sur la tête de ceux qui m'environnent Retombe l'iniquité de leurs lèvres!

Capul celor ce mă înconjoară să fie acoperit de necazul provocat de buzele lor!

10 ( 140: 11) Que des charbons ardents soient jetés sur eux! Qu'il les précipite dans le feu, Dans des abîmes, d'où ils ne se relèvent plus!

Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; să fie aruncaţi în foc, în adâncuri de unde să nu se mai scoale.

11 ( 140: 12) L'homme dont la langue est fausse ne s'affermit pas sur la terre; Et l'homme violent, le malheur l'entraîne à sa perte.

Fie ca oamenii limbuţi să nu fie întăriţi în ţară; fie ca pe oamenii violenţi şi răi să-i vâneze şi să-i doboare dezastrul.

12 ( 140: 13) Je sais que l'Éternel fait droit au misérable, Justice aux indigents.

Ştiu că Domnul va face dreptate celui necăjit şi susţine cauza celor nevoiaţi.

13 ( 140: 14) Oui, les justes célébreront ton nom, Les hommes droits habiteront devant ta face.

Într-adevăr, cei drepţi vor lăuda Numele Tău, iar oamenii integri vor locui în prezenţa Ta.