1 F uyez, enfants de Benjamin, du milieu de Jérusalem, Sonnez de la trompette à Tekoa, Élevez un signal à Beth Hakkérem! Car on voit venir du septentrion le malheur Et un grand désastre.

„Fugiţi din mijlocul Ierusalimului, fii ai lui Beniamin! Sunaţi din trâmbiţă la Tekoa! Daţi semnalul la Bet-Hacherem! Căci din nord se iveşte o nenorocire şi o mare distrugere.

2 L a belle et la délicate, Je la détruis, la fille de Sion!

O voi distruge pe fiica Sionului, cea frumoasă şi delicată,

3 V ers elle marchent des bergers avec leurs troupeaux; Ils dressent des tentes autour d'elle, Ils broutent chacun sa part. -

împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor; ei îşi întind corturile în jurul ei şi fiecare îşi paşte turma în dreptul lui.“

4 P réparez-vous à l'attaquer! Allons! montons en plein midi!... Malheureusement pour nous, le jour baisse, Les ombres du soir s'allongent.

„Pregătiţi-vă s-o atacaţi! Ridicaţi-vă! Să înaintăm în miezul zilei! Dar, vai, ziua se sfârşeşte şi umbrele de seară se lungesc.

5 A llons! montons de nuit! Détruisons ses palais! -

Ridicaţi-vă! Să înaintăm în timpul nopţii şi să-i distrugem palatele!“

6 C ar ainsi parle l'Éternel des armées: Abattez les arbres, Élevez des terrasses contre Jérusalem! C'est la ville qui doit être châtiée; Il n'y a qu'oppression au milieu d'elle.

„Aşa vorbeşte Domnul: «Tăiaţi copaci şi ridicaţi rampe de asalt împotriva Ierusalimului! Această cetate trebuie pedepsită, căci în ea este numai asuprire!

7 C omme un puits fait jaillir ses eaux, Ainsi elle fait jaillir sa méchanceté; Il n'est bruit en son sein que de violence et de ruine; Sans cesse à mes regards s'offrent la douleur et les plaies.

Aşa cum o fântână îşi revarsă apele, tot aşa îşi revarsă şi această cetate răutatea. Violenţa şi distrugerea răsună din ea. Boala şi rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.

8 R eçois instruction, Jérusalem, De peur que je ne m'éloigne de toi, Que je ne fasse de toi un désert, Un pays inhabité!

Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine şi să te prefac într-un pustiu, într-o ţară de nelocuit.»“

9 A insi parle l'Éternel des armées: On grappillera comme une vigne les restes d'Israël. Portes-y de nouveau la main, Comme le vendangeur sur les ceps.

„Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Să culeagă rămăşiţa lui Israel aşa cum se culege via. Puneţi mâna pe ea, aşa cum pune culegătorul mâna pe mlădiţe.»

10 A qui m'adresser, et qui prendre à témoin pour qu'on écoute? Voici, leur oreille est incirconcise, Et ils sont incapables d'être attentifs; Voici, la parole de l'Éternel est pour eux un opprobre, Ils n'y trouvent aucun plaisir.

Cui să-i vorbesc şi pe cine să înştiinţez ca ei să asculte? Iată, urechile le sunt astupate şi nu pot lua aminte. Cuvântul Domnului este privit cu dispreţ şi nu-şi găsesc plăcerea în el.

11 J e suis plein de la fureur de l'Éternel, je ne puis la contenir. Répands-la sur l'enfant dans la rue, Et sur les assemblées des jeunes gens. Car l'homme et la femme seront pris, Le vieillard et celui qui est chargé de jours.

Eu însă sunt aşa de plin de mânia Domnului încât n-o mai pot ţine în mine. «Toarn-o peste copilul de pe uliţă, peste tinerii adunaţi laolaltă, căci şi bărbatul, şi soţia sa vor fi luaţi, şi bătrânul, şi cel încărcat de zile.

12 L eurs maisons passeront à d'autres, Les champs et les femmes aussi, Quand j'étendrai ma main sur les habitants du pays, Dit l'Éternel.

Casele lor vor trece în stăpânirea altora, împreună cu terenurile şi soţiile lor, căci Îmi voi întinde mâna împotriva locuitorilor ţării, zice Domnul.

13 C ar depuis le plus petit jusqu'au plus grand, Tous sont avides de gain; Depuis le prophète jusqu'au sacrificateur, Tous usent de tromperie.

De la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la profet până la preot, toţi înşală.

14 I ls pansent à la légère la plaie de la fille de mon peuple: Paix! paix! disent-ils; Et il n'y a point de paix;

Ei leagă în mod uşuratic rana poporului Meu, zicând: ‘Pace, pace!’, când nu este pace.

15 I ls seront confus, car ils commettent des abominations; Ils ne rougissent pas, ils ne connaissent pas la honte; C'est pourquoi ils tomberont avec ceux qui tombent, Ils seront renversés quand je les châtierai, Dit l'Éternel.

Dar se ruşinează ei oare când săvârşesc vreo urâciune? Nu, nu le e ruşine deloc şi nici nu ştiu să roşească. De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad; vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul.»“

16 A insi parle l'Éternel: Placez-vous sur les chemins, regardez, Et demandez quels sont les anciens sentiers, Quelle est la bonne voie; marchez-y, Et vous trouverez le repos de vos âmes! Mais ils répondent: Nous n'y marcherons pas.

„Aşa vorbeşte Domnul: «Staţi la răspântii şi priviţi! Întrebaţi care sunt cărările cele vechi, unde este calea cea bună; apoi umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei spun: ‘Nu vrem să umblăm pe ea!’

17 J 'ai mis près de vous des sentinelles: Soyez attentifs au son de la trompette! Mais ils répondent: Nous n'y serons pas attentifs.

Am pus păzitori peste voi. Luaţi aminte la sunetul trâmbiţei! Dar ei spun: ‘Nu vrem să luăm aminte!’

18 C 'est pourquoi écoutez, nations! Sachez ce qui leur arrivera, assemblée des peuples!

De aceea, ascultaţi, neamuri, şi priviţi ce li se va întâmpla, voi, martori!

19 É coute, terre! Voici, je fais venir sur ce peuple le malheur, Fruit de ses pensées; Car ils n'ont point été attentifs à mes paroles, Ils ont méprisé ma loi.

Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea, rodul planurilor lui, pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele şi a respins Legea Mea.

20 Q u'ai-je besoin de l'encens qui vient de Séba, Du roseau aromatique d'un pays lointain? Vos holocaustes ne me plaisent point, Et vos sacrifices ne me sont point agréables.

Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Şeba sau de trestia plăcut mirositoare, care vine dintr-o ţară îndepărtată? Nu accept arderile voastre de tot şi nu-Mi plac jertfele voastre.»“

21 C 'est pourquoi ainsi parle l'Éternel: Voici, je mettrai devant ce peuple des pierres d'achoppement, Contre lesquelles se heurteront ensemble pères et fils, Voisins et amis, et ils périront.

„De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Voi pune înaintea acestui popor pietre de poticnire în care se vor împiedica atât părinţii, cât şi copiii, atât vecinul, cât şi prietenul său, şi vor pieri.»“

22 A insi parle l'Éternel: Voici, un peuple vient du pays du septentrion, Une grande nation se lève des extrémités de la terre.

„Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, vine un popor din ţara de nord; un mare neam este stârnit de la marginile pământului.

23 I ls portent l'arc et le javelot; Ils sont cruels, sans miséricorde; Leur voix mugit comme la mer; Ils sont montés sur des chevaux, Prêts à combattre comme un seul homme, Contre toi, fille de Sion!

Ei sunt înarmaţi cu arc şi suliţă; sunt cruzi şi fără milă. Glasul lor urlă ca marea înfuriată; sunt călare pe cai şi gata de luptă. Ei vin ca un războinic împotriva ta, fiică a Sionului.»“

24 A u bruit de leur approche, Nos mains s'affaiblissent, L'angoisse nous saisit, Comme la douleur d'une femme qui accouche.

„Am auzit veşti despre ei şi mâinile ne slăbesc; ne cuprinde chinul, ne apucă durerea ca pe o femeie care naşte.

25 N e sortez pas dans les champs, N'allez pas sur les chemins; Car là est le glaive de l'ennemi, Et l'épouvante règne à l'entour!

Nu ieşiţi pe câmpuri şi nu umblaţi pe drumuri, căci acolo este sabia duşmanului, iar teroarea este pretutindeni.

26 F ille de mon peuple, couvre-toi d'un sac et roule-toi dans la cendre, Prends le deuil comme pour un fils unique, Verse des larmes, des larmes amères! Car le dévastateur vient sur nous à l'improviste.

Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac şi rostogoleşte-te în cenuşă. Plângi amarnic, ca după singurul tău fiu, căci pe neaşteptate va veni pustiitorul peste noi.“

27 J e t'avais établi en observation parmi mon peuple, Comme une forteresse, Pour que tu connusses et sondasses leur voie.

„Te făcusem un examinator, un rafinor printre cei din poporul Meu, ca să-i cunoşti şi să le cercetezi calea.

28 I ls sont tous des rebelles, des calomniateurs, De l'airain et du fer; Ils sont tous corrompus.

Toţi sunt peste măsură de răzvrătiţi, gata să bârfească. Sunt bronz şi fier; toţi sunt nişte corupţi.

29 L e soufflet est brûlant, Le plomb est consumé par le feu; C'est en vain qu'on épure, Les scories ne se détachent pas.

Foalele suflă năprasnic şi plumbul este topit de foc, dar rafinorul curăţă degeaba; cei răi nu sunt înlăturaţi.

30 O n les appelle de l'argent méprisable, Car l'Éternel les a rejetés.

Sunt numiţi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.“