1 D enn ich habe solches alles zu Herzen genommen, zu forschen das alles, daß Gerechte und Weise und ihre Werke sind in Gottes Hand; kein Mensch kennt weder die Liebe noch den Haß irgend eines, den er vor sich hat.

„M-am hotărât să înţeleg aceste lucruri şi am priceput că cei drepţi, cei înţelepţi şi lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu ştie dacă îl aşteaptă dragoste sau ură. Totul este în viitor înaintea lui.

2 E s begegnet dasselbe einem wie dem andern: dem Gerechten wie dem Gottlosen, dem Guten und Reinen wie dem Unreinen, dem, der opfert, wie dem, der nicht opfert; wie es dem Guten geht, so geht's auch dem Sünder; wie es dem, der schwört, geht, so geht's auch dem, der den Eid fürchtet.

Pe toţi îi aşteaptă o singură soartă: pe cel drept ca şi pe cel nedrept, pe cel bun ca şi pe cel rău, pe cel curat ca şi pe cel necurat, pe cel ce aduce jertfe ca şi pe cel ce nu aduce jertfe, pe cel bun ca şi pe cel păcătos, pe cel ce face juruinţe ca şi pe cel ce se teme să le facă.

3 D as ist ein böses Ding unter allem, was unter der Sonne geschieht, daß es einem geht wie dem andern; daher auch das Herz der Menschen voll Arges wird, und Torheit ist in ihrem Herzen, dieweil sie leben; darnach müssen sie sterben.

Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare, şi anume că toţi au aceeaşi soartă. Mai mult, inima oamenilor se umple de răutate, iar prostia inimii lor nu-i părăseşte toată viaţa, deşi în cele din urmă ajung tot printre cei morţi,

4 D enn bei allen Lebendigen ist, was man wünscht: Hoffnung; denn ein lebendiger Hund ist besser denn ein toter Löwe.

căci pentru cel viu mai există speranţă, după cum mai de preţ este un câine viu, decât un leu mort.

5 D enn die Lebendigen wissen, daß sie sterben werden; die Toten aber wissen nichts, sie haben auch keinen Lohn mehr, denn ihr Gedächtnis ist vergessen,

Cei vii ştiu măcar că vor muri, pe când cei morţi nu mai ştiu nimic; nu mai au parte de nici o plată; până şi pomenirea le este dată uitării,

6 d aß man sie nicht mehr liebt noch haßt noch neidet, und haben kein Teil mehr auf dieser Welt an allem, was unter der Sonne geschieht.

la fel cum şi dragostea lor, ura lor şi gelozia lor au pierit demult! Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic din tot ceea ce se face sub soare.

7 S o gehe hin und iß dein Brot mit Freuden, trink deinen Wein mit gutem Mut; denn dein Werk gefällt Gott.

Mănâncă-ţi cu bucurie pâinea şi bea-ţi cu inimă veselă vinul, căci demult ţi-a acceptat Dumnezeu lucrările.

8 L aß deine Kleider immer weiß sein und laß deinem Haupt Salbe nicht mangeln.

Hainele să-ţi fie albe tot timpul, iar untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.

9 B rauche das Leben mit deinem Weibe, das du liebhast, solange du das eitle Leben hast, das dir Gott unter der Sonne gegeben hat, solange dein eitel Leben währt; denn das ist dein Teil im Leben und in deiner Arbeit, die du tust unter der Sonne.

Petrece-ţi viaţa cea trecătoare împreună cu soţia pe care o iubeşti, atâtea zile câte ţi-au fost date sub soare, toate zilele tale trecătoare, căci aceasta este partea ta în viaţă, aceasta-ţi este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare.

10 A lles, was dir vor Handen kommt, zu tun, das tue frisch; denn bei den Toten, dahin du fährst, ist weder Werk, Kunst, Vernunft noch Weisheit.

Tot ceea ce mâna ta găseşte să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuinţă, cunoştinţă şi înţelepciune nu există în Locuinţa Morţilor, acolo unde vei merge şi tu de altfel.

11 I ch wandte mich und sah, wie es unter der Sonne zugeht, daß zum Laufen nicht hilft schnell zu sein, zum Streit hilft nicht stark sein, zur Nahrung hilft nicht geschickt sein, zum Reichtum hilft nicht klug sein; daß einer angenehm sei, dazu hilft nicht, daß er ein Ding wohl kann; sondern alles liegt an Zeit und Glück.

Apoi m-am întors şi am văzut că, sub soare, nu cei sprinteni câştigă alergarea şi nu cei puternici câştigă războiul; nu cei înţelepţi au parte de pâine, nu cei iscusiţi îşi însuşesc bogăţii şi nu cei cunoscători au parte de bunăvoinţă, ci toate ţin de vreme şi de împrejurări.

12 A uch weiß der Mensch seine Zeit nicht; sondern, wie die Fische gefangen werden mit einem verderblichen Haken, und wie die Vögel mit einem Strick gefangen werden, so werden auch die Menschen berückt zur bösen Zeit, wenn sie plötzlich über sie fällt.

Omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul morţii: la fel cum sunt prinşi peştii în nada înşelătoare şi precum sunt prinse păsările în laţ, tot aşa sunt traşi în capcană şi fiii oamenilor, atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neaşteptate. Înţelepciunea mai de preţ decât nebunia

13 I ch habe auch diese Weisheit gesehen unter der Sonne, die mich groß deuchte:

Iată ce lucru înţelept am văzut sub soare şi mi s-a părut de mare preţ.

14 d aß eine kleine Stadt war und wenig Leute darin, und kam ein großer König und belagerte sie und baute große Bollwerke darum,

Exista o cetate mică, cu puţini locuitori în ea; împotriva ei a venit un rege puternic; a înconjurat-o şi a ridicat împotriva ei mari întărituri.

15 u nd ward darin gefunden ein armer, weiser Mann, der errettete dieselbe Stadt durch seine Weisheit; und kein Mensch gedachte desselben armen Mannes.

În ea s-a aflat însă un înţelept sărac, care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a mai adus aminte apoi de săracul acela.

16 D a sprach ich: "Weisheit ist ja besser den Stärke; doch wird des Armen Weisheit verachtet und seinen Worten nicht gehorcht."

Prin urmare, mi-am zis: «Înţelepciunea este mai bună decât tăria, dar înţelepciunea săracului este dispreţuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate.

17 D er Weisen Worte, in Stille vernommen, sind besser denn der Herren Schreien unter den Narren.

Mai bine să asculţi cuvintele liniştite ale înţelepţilor, decât strigătele celui ce conduce printre nebuni!

18 W eisheit ist besser denn Harnisch; aber eine einziger Bube verderbt viel Gutes.

Mai bună este înţelepciunea decât armele, dar un singur păcătos distruge mult bine!»“