1 D eus meu, Deus meu, por que me desamparaste? por que estás afastado de me auxiliar, e das palavras do meu bramido?

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca,, cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?

2 D eus meu, eu clamo de dia, porém tu não me ouves; também de noite, mas não acho sossego.

Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.

3 C ontudo tu és santo, entronizado sobre os louvores de Israel.

Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.

4 E m ti confiaram nossos pais; confiaram, e tu os livraste.

În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai.

5 A ti clamaram, e foram salvos; em ti confiaram, e não foram confundidos.

Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.

6 M as eu sou verme, e não homem; opróbrio dos homens e desprezado do povo.

Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.

7 T odos os que me vêem zombam de mim, arreganham os beiços e meneiam a cabeça, dizendo:

Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:

8 C onfiou no Senhor; que ele o livre; que ele o salve, pois que nele tem prazer.

S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -

9 M as tu és o que me tiraste da madre; o que me preservaste, estando eu ainda aos seios de minha mãe.

Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;

10 N os teus braços fui lançado desde a madre; tu és o meu Deus desde o ventre de minha mãe.

de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.

11 N ão te alongues de mim, pois a angústia está perto, e não há quem acuda.

Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.

12 M uitos touros me cercam; fortes touros de Basã me rodeiam.

O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.

13 A brem contra mim sua boca, como um leão que despedaça e que ruge.

Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.

14 C omo água me derramei, e todos os meus ossos se desconjuntaram; o meu coração é como cera, derreteu-se no meio das minhas entranhas.

Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.

15 A minha força secou-se como um caco e a língua se me pega ao paladar; tu me puseste no pó da morte.

Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.

16 P ois cães me rodeiam; um ajuntamento de malfeitores me cerca; transpassaram-me as mãos e os pés.

Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:

17 P osso contar todos os meus ossos. Eles me olham e ficam a mirar-me.

toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;

18 R epartem entre si as minhas vestes, e sobre a minha túnica lançam sortes.

îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

19 M as tu, Senhor, não te alongues de mim; força minha, apressa-te em socorrer-me.

Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!

20 L ivra-me da espada, e a minha vida do poder do cão.

Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!

21 S alva-me da boca do leão, sim, livra-me dos chifres do boi selvagem.

Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!

22 E ntão anunciarei o teu nome aos meus irmãos; louvar-te-ei no meio da congregação.

Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.

23 V ós, que temeis ao Senhor, louvai-o; todos vós, filhos de Jacó, glorificai-o; temei-o todos vós, descendência de Israel.

Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!

24 P orque não desprezou nem abominou a aflição do aflito, nem dele escondeu o seu rosto; antes, quando ele clamou, o ouviu.

Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.

25 D e ti vem o meu louvor na grande congregação; pagarei os meus votos perante os que o temem.

În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.

26 O s mansos comerão e se fartarão; louvarão ao Senhor os que o buscam. Que o vosso coração viva eternamente!

Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!

27 T odos os limites da terra se lembrarão e se converterão ao Senhor, e diante dele adorarão todas as famílias das nações.

Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.

28 P orque o domínio é do Senhor, e ele reina sobre as nações.

Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.

29 T odos os grandes da terra comerão e adorarão, e todos os que descem ao pó se prostrarão perante ele, os que não podem reter a sua vida.

Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.

30 A posteridade o servirá; falar-se-á do Senhor ã geração vindoura.

O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.

31 C hegarão e anunciarão a justiça dele; a um povo que há de nascer contarão o que ele fez.

Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.