1 A s palavras do mestre, filho de Davi, rei em Jerusalém:

Cuvintele oratorului, fiul lui David, rege la Ierusalim. Deşertăciunea existenţei

2 “ Que grande inutilidade!”, diz o mestre. “Que grande inutilidade! Nada faz sentido!”

„O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

3 O que o homem ganha com todo o seu trabalho em que tanto se esforça debaixo do sol?

Ce câştig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?

4 G erações vêm e gerações vão, mas a terra permanece para sempre.

Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.

5 O sol se levanta e o sol se põe, e depressa volta ao lugar de onde se levanta.

Soarele răsare şi apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

6 O vento sopra para o sul e vira para o norte; dá voltas e voltas, seguindo sempre o seu curso.

Vântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu şi revine continuu la circuitul său.

7 T odos os rios vão para o mar, contudo, o mar nunca se enche; ainda que sempre corram para lá, para lá voltam a correr.

Toate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăşi de acolo.

8 T odas as coisas trazem canseira. O homem não é capaz de descrevê-las; os olhos nunca se saciam de ver, nem os ouvidos de ouvir.

Toate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.

9 O que foi tornará a ser, o que foi feito se fará novamente; não há nada novo debaixo do sol.

Ce a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!

10 H averá algo de que se possa dizer: “Veja! Isto é novo!”? Não! Já existiu há muito tempo, bem antes da nossa época.

Dacă cineva zice: «Iată un lucru nou!», totuşi el exista demult, încă din veacurile dinaintea noastră.

11 N inguém se lembra dos que viveram na antigüidade, e aqueles que ainda virão tampouco serão lembrados pelos que vierem depois deles. A Sabedoria Não Tem Sentido

Nu ne mai amintim de cei de demult, tot aşa cum nici cei ce vor urma nu se vor mai păstra în amintirea celor ce vor veni după ei.“ Deşertăciunea înţelepciunii

12 E u, o mestre, fui rei de Israel em Jerusalém.

„Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim.

13 D ediquei-me a investigar e a usar a sabedoria para explorar tudo o que é feito debaixo do céu. Que fardo pesado Deus pôs sobre os homens!

M-am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea.

14 T enho visto tudo o que é feito debaixo do sol; tudo é inútil, é correr atrás do vento!

Am observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

15 O que é torto não pode ser endireitado; o que está faltando não pode ser contado.

«Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat, iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

16 F iquei pensando: Eu me tornei famoso e ultrapassei em sabedoria todos os que governaram Jerusalém antes de mim; de fato adquiri muita sabedoria e conhecimento.

Mi-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.»

17 P or isso me esforcei para compreender a sabedoria, bem como a loucura e a insensatez, mas aprendi que isso também é correr atrás do vento.

M-am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

18 P ois quanto maior a sabedoria, maior o sofrimento; e quanto maior o conhecimento, maior o desgosto.

«Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“